FINANTE-BANCI

Ultima suflare a capitalismului? Ce va scrie in urmatoarea fila de istorie

15 septembrie 2011, ora 11:18, autor(i): Madalina Pana   | 6 comentarii publicate
Aboneaza-te la: RSS   Trimite prin: LinkedIn
15.jpg
Astazi se implinesc 3 ani de la prabusirea gigantului Lehman&Brothers, unul dintre evenimentele care a precedat criza globala. Esecul guvernelor in gestionarea fenomenului a readus in actualitate tema enuntata de Karl Marx, potrivit careia capitalismul se va autodistruge.

Economistul care a prezis criza din 2008, Nouriel Roubini, avertizeaza ca exista peste 50% sanse sa intram din nou in recesiune, in timp ce capitalismul este la un pas de a se autodistruge. "Exista prea multa datorie a mediului privat si a celui guvernamental. Din datorie nu poti sa iesi decat prin economisire, printr-o crestere economica puternica sau prin metoda periculoasa a inflatiei," spune Roubini.

El mentioneaza ca bancile sunt cele mai mari riscuri pentru economie, pentru ca sunt mai mari si mai greu de salvat. "Am putea avea un Lehman la puterea a 2-a".

Economistul mai afirma ca sistemul capitalist traverseaza o criza pe care Karl Marx a prezis-o cu un secol in urma si care este determinata de transferul de putere si bogatie de la forta de munca la capital, adica de la clasa de mijloc la clasa instarita.



Roubini considera ca raspunsul la aceasta criza se gaseste in stimularea economiei sub forma investitiilor in infrastructura, cresterea taxelor pentru cei bogati, reducerea datoriilor, reglementarea mai stricta a sistemului financiar.

In opinia sa, ar trebui instituite garantii din partea bancilor centrale si desfiintate bancile considerate "prea mari pentru a da faliment".

Si analistul economic roman Daniel Daianu considera ca pietele financiare ar trebui reglementate mai bine.

El nu vede insa in evolutia actuala a lucrurilor un sfarsit al capitalismului. Potrivit lui Daianu, intrebarea este "ce tip de capitalism vom avea".

La randul sau,Liviu Voinea de la Grupul de Economie Aplicata apreciazaca este nevoie de mai multe falimente de tipul Lehman Brothers, pentru o "insanatosire" la nivel global.

"Sistemul capitalist nu permite in momentul acesta sa se intample esenta: falimentul. Cand ai succes, faci profit. Cand n-ai, dai faliment si nu esti sustinut de stat", a spus Voinea.

Si acesta sustine ca nu vom asista la sfarsitul capitalismului, care doar "se reformeaza".

Analistul economic Ilie Serbanescu precizeaza la randul sau ca o componenta a capitalismului face tot posibilul "ca sa-l distruga": cea financiar-bancara. "Cum se va solda aceasta actiune din interior, nu stiu. Dar face tot si cu o eficienta grozava, pana intr-acolo incat parca vrea sa-l confirme pe Marx", a spus Serbanescu.

El este de parere ca pentru rezolvarea acestui impas, ar trebui pastrata esenta capitalismului, adica investitiile sa se faca pe propriul risc.

"Daca un capital este angajat intr-o afacere industriala sau o afacere comerciala si afacerea respectiva merge pe faliment, capitalul respectiv suporta consecintele. Daca este intr-o afacere financiara, nu se intampla asa ceva, pentru ca investitorii nu vor sa piarda nimic, si statele le compenseaza pierderile", a explicat Serbanescu.

Acesta considera ca "pur si simplu trebuie schimbate regulile, astfel incat capitalul financiar bancar sa nu mai aiba privilegiile complet nemeritate de acum".

Daca statele vor continua sa sprijine bancile, atunci capitalismul se va distruge sigurIlie Serbanescu

Potrivit lui Serbanescu, numarul investitorilor care baga bani in afaceri se subtiaza, in timp ce creste numarul celor care investesc la acest "cazinou" (banci, fonduri de investitii, titluri grecesti - n.r.).

Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei, considera ca "nu are ce sa urmeze dupa capitalism".

Spre deosebire de ceilalti specialisti, Croitoru apreciaza ca guvernele au avut o contributie mai mare decat bancile la situatia actuala de criza. Consilierul guvernatorului BNR faceo distinctie clara intre criza financiara izbucnita in urma cu 3 ani si cea a datoriilor suverane din prezent.

In opinia lui, ambele isi au originea in anii '80, dar sunt total diferite. In timp ce in sectorul privat criza apare in mod ciclic, problema grava este ca si statul a intrat in criza.

"Noi ne preocupam sa sugrumam pietele, in loc sa punem focusul pe politici fiscale", a spus Croitoru. El considera ca ar trebui introduse reguli prin care sa se limiteze cheltuielile discretionare ale statelor, astfel incat ponderea datoriilor in produsul intern brut (PIB) sa permita guvernelor o gestionare mai usoara a situatiei.

In ceea ce priveste o posibila coexistenta intre capitalism si comunism, precum cea din China, Croitoru a mentionat ca "poate sa existe capitalism cu totalitarism, dar nu pentru mult timp". In opinia sa, capitalismul duce mai devreme sau mai tarziu la democratie.

Politicienii intrevad limitele capitalismului

Presedintele Traian Basescu a declarat recentca lumea occidentala este la o raspantie si ca in acest moment capitalismul si-a atins niste limite.

"Peste tot in lume se intampla lucruri pe care nimeni nu le prevedea acum 4-5 ani. Lumea occidentala este la o raspantie. Suntem intr-un moment in care capitalismul si-a atins niste limite si se impun aplicari de corectii in modul cum functioneaza sistemul bancar, societatile", a spus presedintele.

Fostul sef de stat Ion Iliescu proclama inca din februarie 2009 sfarsitul capitalismului. "Dragi colegi, suntem la sfarsitul celor 500 de ani de capitalism. Vor urma 30-40 de ani de noua ordine mondiala", le-a spus Iliescu parlamentarilor PSD.

In Romania, strict din punctul de vedere al cifrelor, economia a avut performante mai bune in timpul ultimilor 20 de ani de comunism, tinand cont de ritmul de crestere al PIB-ului per capita. Acestaa crescut de la 596 de dolari in anul 1970, pana la 2.329 dolari in 1989, respectiv cu 290%. In 2010, Romania a avut un PIB per capita de aproximativ 7.450 dolari,cu 220% mai mare decat in 1989.Specialistii de labusinessday.ro se intreaba insa daca Romania ar fi intrat in colaps economic in 1990-1991, dacaCeausescu nu era dat jos in 1989.
Comentariile acestui material
 
Numele complet:*
ex: Ion Popescu
Adresa de email:*
Site personal:
ex: http://www.dailybusiness.ro/
Comentariul tau:*
ATENTIE! Camp obligatoriu.
 
 
 
Sfetcu Florin a spus:
15/09/2011 12:00
Parerea mea este ca este vorba de moartea anticapitalismului. Ce capitalism este ala fara faliment? Ca este institutie privata sau de stat, trebuie sa se supuna cererii si ofertei. Controlul ca teorie economica, care a fost posibil datorita resurselor energetice aproape nelimitate, va lovi in cei care cred ca pot sa il exercite.O vor sfasi prost toti cei care cred ca pot sa se opuna legilor economice. Se vor prabusi bine inteles primii cei care se bazeaza in primul rand pe creditare ca forma singura de dezvoltare.
 
gogu a spus:
15/09/2011 12:16
atata timp cat profitul este singurul motor al economie mondiale nu e de mirat. cand nu te intereseaza prea mult componenta umana si de mediu si singurul lucru important e sa scoti profit cat mai mare ce va mirati. parerea mea e ca nici un dolar n-ar mai trebui directionat catre banci pentru ca ele nu vor fi interesate sa investeasca niciodata in locuri de munca spre exemplu si vor fi tentate sa speculeze pentru profituri mari imediate. spuneti ca cineva trebuie sa piarda, eu zic ca a venit timpul sa mai piarda si cei cu bani nu doar cei care produc banii.
 
Angela Simona Nicolae a spus:
15/09/2011 12:30
Trebuie sa constatam ca lumea asta nu se invarte in jurul oamenilor muncii. Afacerile nu se fac pentru a da de munca oamenilor. O afacere se face pentru profit.In general, daca o afacere are cheltuieli cu forta de munca mai mari de 30% din costuri, se numeste ca este o companie cu viitor incert.
Baza oricarei economii este reprezentata de afaceri. Afacerile sunt creatoare de locuri de munca. Este vital ca afacerile sa fie profitabile iar statul trebuie sa faca o mediere intre muncitorii locali si concurenta lor externa.Munca este o marfa. Cine nu poseda o afacere, are o singura sansa de a-si castiga existenta, adica sa-si vanda forta de munca. In mod logic, fiecare doreste sa se vanda pe cati mai multi bani. Companiile doresc sa castige cat mai multi bani si de aceea sunt in cautarea de solutii de reducere a cheltuielor.
Romania resimte o acuta lipsa de forta de munca in domeniile prost platite.Singura sansa pentru companii este sa importe forta de munca . Statul poate sa le interzica acest lucru, dar nu va putea sa le controleze evolutia. Companiile pot sa dea faliment, sau sa se mute in locatiile unde exista forta de munca ieftina. In aceste conditii, este dificil sa iei o decizie.
Uneori capitalismul este definit ca fiind sistemul in care toti factorii de productie se afla in proprietate privata daca este vorba despre capitalism, salariile sunt primite de catre salariati (cei care ofera servicii firmelor, dar nu sunt proprietari). Salariatii isi primesc salariul conform contractului de munca, indiferent daca firma are profit sau pierdere. Nu exista o definitie general acceptata a notiunii de capitalism. Totusi, este general acceptat faptul ca proprietatea privata asupra factorilor de productie, crearea de bunuri si servicii pentru obtinerea profitului si preturile si salariile sunt elemente care definesc capitalismul.
 
Mihai a spus:
15/09/2011 13:24
intrebarea in sine este o mare prostie, Lucian Croitoru are dreptate, nu are ce sa urmeze dupa capitalism, decat tot capitalism :). Problema este ca tocmai prin interventia guvernelor, capitalismul este perturbat si de aceea economia nu functioneaza bine. Criza din State - Lehman, etc., a aparut in principal pentru ca statul s-a amestecat - a stimulat/hotarat ca mediu privat sa acorde niste credite ipotecare nesigure (pe care altfel nu le-ar fi dat), si apoi, da, normal s-a bagat si sa salveze, dupa ce si-a bagat coada.
 
Alex Nicolin a spus:
15/09/2011 13:49
Astazi nici macar nu avem capitalism, ci o forma de coropratism, in care marile corporatii isi cumpara privilegii de la factorii de decizie politici. Aceste privilegii incalca drepturile indivizilor, prin faptul ca li se ingradeste dreptul de a actiona liber, sau chiar le este spoliata proprietatea si rodul muncii. Inflatia, care e o forma de taxare putin vizibila, precum si taxele directe sau indirecte, percepute de stat pentru propriile cheltuieli si in vederea redistributiei catre grupuri de interese privilegiate, indiferent ca e vorba de asistati sociali cronici sau clienti politici sunt o forma de furt. Orice sistem care se bazeaza pe furt este condamnat pieirii. Asa cum a cazut socialismul va cadea si corporatismul.

A enumera modurile in care statul ne restrictioneaza dreptul de a actiona liber, in conformitate cu dreptul nostru la proprietate, si fara a-l afecta pe cel al altora ar lungi prea mult acest comentariu, pentru ca aproape toate formele de reglementare fac acest lucru. Mai mult, unele reglementari nu fac altceva decat sa favorizeze si sa protejeze frauda si pe cei care o infaptuiesc. Un exemplu clar este tocmai sistemul bancar, care in aparenta este "prea putin reglementat". Problema e defapt ca e reglementat mult si prost, in sensul restrangerii sau eliminarii concurentei, si favorizarii comportamentelor riscante, la limita, sau dincolo de limita criminalitatii. Iata si exemple concrete:
- Productia de moneda este monopolul unei banci centrale, care serveste interese politice si nu economice;

- Moneda produsa de banca centrala poarta costuri extrem de scazute pentru aceasta, deoarece nu este acoperita de niciun bun economic, cale expansiunii infinite (hiperinflatie) fiind mereu deschisa;

- Reglementarile de tip "legal tender" impun utilizarea acestei monede, in majoritatea tranzactiilor, in locul unei monede agreate de comun acord de catre partile contractante. In lipsa interventiei guvernamentale, actorii de pe piata ar fi capabili sa convina asupra uneia sau mai multor monede universale, definite ca cele mai vandabile marfuri de pe piata, divizibile si nealterabile in timp. Nu e de mirare ca mii de ani oamenii au ales acelasi lucru - metalele pretioase, si nu niste hartii frumos colorate fara nicio acoperire (bancnotele au aparut ca certificate de depozit pentru cantitati de metale pretioase;

- Productia de credit este planificata central de catre aceeasi banca, prin manipularea dobanzii de referinta si a rezervelor obligatorii impuse bancilor;

- Reglementarile impuse de catre banca centrala si alte institutii regulatorii si "asiguratorii" creeaza un fals sentiment de siguranta in sistem, atat pentru banci, cat si pentru clientii lor;

- Existenta bancii centrale, in calitate de imprumutator de ultima instanta, precum si a posibilitatii ca statul sa preia pierderile, favorizeaza comportamentul nesabuit al bancilor, care opereaza cu capitalizari extrem de scazute, uneori mai mici ce 1%. Ele sunt virtual falimentare la orice moment;

Consecinta utilizarii unei monede fara nicio acoperire, asupra careia exista un monopol dependent politic, si a posibilitatii de a expanda creditul fara a-ti asuma prea multe riscuri produc erori decizionale si distorsiuni in alocarea resurselor la nivelul antreprenorilor, care sunt defapt cauza principala a ciclului economica. In timp ce banii sunt practic nelimitati, nu acelasi lucru se poate spune si despre resurse. In momentul in care antreprenorul are acces la bani foarte usor, el va tinde sa isi faca planuri extrem de greu de realizat, si foarte riscante. La finalul ciclului economic, antreprenorii intrati in joc folosesc din ce in ce mai multi bani, pentru a licita pentru din ce in ce mai putine resurse, lucru care duce la explozia pretului acestora, si pentru multi dintre ei la imposibilitatea de a le achizitiona, si de a finaliza proiectele incepute. Astfel, antreprenorii dau faliment, iar preturile incep sa scada. In mod normal, ar trebui sa urmeze si o ajustare a datoriilor la valoarea activelor, cand bancile sunt nevoite sa isi asume la randul lor pierderile. Insa banca centrala, pentru a evita recesiunea, prin scaderea dobanzii de referinta, pompeaza bani in sistem pentru a mentine cu orice pret valorile activelor ridicate, sau chiar pentru a ajuta in mod direct bancile sa evite falimentul. Pe langa interventia bancii centrale, statul mai intervine si direct, prin programe de "stimulare" a cererii, preluarea datoriilor neperformante, sau chiar a bancilor falimentare in intregime, totul pe seama cresterii deficitului, datoriei publice, a inflatiei, si a fiscalitatii. Practic, prietenii politici, mai ales cei din sectorul bancar sunt salvati pe seama indivizilor care au stat afara din joc. O astfel de actiune este nu numai imorala, ci si paguboasa pentru economie, deoarece prelungeste perioada de alocare ineficienta a resurselor, si face ajustarea absolut necesara, cunoscuta sub numele de "recesiune" mult mai dura pentru toata lumea. Dupa cum s-a vazut si in America, programele de "redresare" nu au facut decat sa distruga bogatie, prin favorizarea investitiilor neperformante, dar intreprinse de actori bine conectati politic, si prin distrugerea accelerata a locurilor de munca din sectorul privat.

Ori, dupa cum am explicat in primul paragraf, un asemenea sistem nu este capitalism, ci corporatism, adica mai degraba o forma de socialism economic. Nu capitalismul si pietele esueaza, ci tocmai socialismul. Orice farama de socialism, oricat de mica, odata aruncata in angrenajele pietei, va fi capabila sa le faca sa functioneze prost. A arunca cu reglementari si programe de "relansare" care sunt opera birocratiei etatiste asupra unei probleme de acest tip este ca si cum ai incerca sa repornesti masinaria desertand un sac intreg de nisip inauntrul ei. Nu va faceti iluzii ca politicienii "de dreapta" gandesc altfel. Ei sunt la fel de socialisti prin definitie, pentru ca le convine de minune sa stea pe locul planificatorului central, si sa faca schimb de favoruri cu companiile corupte.
 
Pagini: 12
KeyJobs - Job-uri premium
Marti, 22 Septembrie 2020, 14:26
Alegeti frecventa cu care doriti sa primiti newsletterul:
Adresa dvs. de email:
Abonati-va la newsletter