Barajul de la Stânca-Costești, pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur. Colosul de fier și beton funcționează și acum

La granița de nord a României se ridică una dintre cele mai impunătoare construcții ale perioadei comuniste: barajul de la Stânca-Costești, pentru care Ceaușescu a dat 60 de tone de aur, potrivit Playtech.

Această gigantică structură de beton, realizată cu un cost echivalent cu câteva tone de aur pur, ocupă locul al treilea ca mărime în Europa. În epoca României comuniste, liderii aveau o predilecție pentru structuri de amploare și construcții monumentale, menite să sublinieze succesul regimului socialist și să satisfacă megalomania naționalistă a lui Nicolae Ceaușescu.

Barajul de la Stânca-Costești traversează râul Prut, formând o legătură între România și Republica Moldova. Barajul, acompaniat de un vast lac de acumulare, a implicat costuri enorme. Specialiștii afirmă că, și în prezent, această structură comunistă monumentală protejează întreaga lungime a Prutului, până la Galați, de inundații, fiind atât de bine realizată încât nu a necesitat niciodată reparații majore.

Barajul de la Stâca-Costești. Cum a început construcția

Planurile pentru construcția barajului au început să prindă contur la începutul anilor 50, în contextul unei situații critice în nordul României. Prutul, de-a lungul său, de la Botoșani până la Galați, provoca anual distrugeri considerabile, mai ales în timpul verii și toamnei. Pentru autorități, inundațiile erau o problemă majoră, în special în contextul dezvoltării agriculturii, deoarece daunele erau substanțiale și adesea întreaga recoltă era compromisă. Autoritățile sovietice aveau și ele un interes în rezolvarea acestei probleme, deoarece pagubele afectau și teritoriul Basarabiei.

Prutul aducea, în perioadele cu ploi abundente, o viitură de peste 1.500 de metri cubi pe secundă, suficientă pentru a inunda peste 70.000 de hectare. Astfel, s-a ajuns la un acord de cofinanțare a unui proiect major de regularizare a cursului Prutului.

Proiectul prevedea construirea unui baraj între localitățile Stânca, în județul Botoșani, România, și Costești, în Basarabia. Planul a fost concretizat în anul 1971 și a necesitat un efort logistic și financiar uriaș.

Un colos de fier și beton care a costat peste 60 de tone de aur

Construcția barajului a început în 1971, costurile finale fiind estimate la 61.867.000 de ruble, echivalentul a peste 60 de tone de aur pur. România a suportat cea mai mare parte a costurilor, fiind cea mai afectată de inundații. S-au adus cantități uriașe de materiale de construcție, în principal fier și beton, precum și echipamente pentru deversoare și dotarea hidrocentralelor.

Echipamentele erau de ultimă generație pentru blocul estic la acea vreme. S-au folosit 4 milioane de metri cubi de beton românesc, realizat cu o compoziție specială. Întreaga construcție a fost ridicată de muncitori și ingineri români, iar lucrările au inclus utilizarea de scafandri specializați în construcții industriale.

În plus, a fost realizată o rețea vastă de tuneluri. Aceste tuneluri găzduiesc mecanismul care ajută barajul să reziste viiturilor, incluzând o cameră de comandă ce activează clapetele stăvilarului – șase plăci metalice care sunt ridicate și coborâte pentru a controla fluxul apei în lacul de acumulare.

Citește și: Licitația anului 2024. Șapca purtată de Nicolae Ceaușescu, scoasă la vânzare pe minim 500 de euro

Construcția a durat șapte ani, iar barajul a fost finalizat în 1978 și dat în folosință pe 4 noiembrie, în același an. Este un colos impresionant, cu o înălțime de 43 de metri și o lungime a coronamentului de peste 300 de metri, întărit cu numeroși contraforți și având un deversor uriaș în formă de pod.

Citește și: Destăinuirile lui Nicolae Ceaușescu către cel mai puternic bancher din lume, David Rockefeller. Ce a „furat” România de la americani

Peste baraj a fost amenajată o șosea care face legătura între punctele vamale de la Stânca și Costești, pe celălalt mal al Prutului.

Pe 5 noiembrie 1978 a avut loc inaugurarea centralei hidroelectrice Stânca-Costești pe râul Prut. La eveniment, România a fost reprezentată de Ion Iliescu, care era atunci ministru al energiei electrice, Trandafir Cocîrlă, ministrul de resort, și Florin Iorgulescu, președintele Consiliului Național Român pentru Conservarea Apelor. Din partea Uniunii Sovietice au participat Ivan Bodiul, ministrul puterii și electrificării Peter Stepanovich Neporozhny, și Polat Zade, ministru adjunct al reabilitării terenurilor și conservării apelor.

https://www.youtube.com/watch?v=GV71Z9WQ52Y