Turism

Satul din Alba unde sasii si-au lasat amprenta pentru totdeauna

28 Oct, 21:56 • Redactia DailyBusiness
Sona, un sat locuit timp de secole de sasi, nu mai numara astazi decat cativa locuitori de etnie germana, dar vechea comunitate si-a lasat amprenta pentru totdeauna in localitatea de pe Valea Tarnavei Mici.
Satul din Alba unde sasii si-au lasat amprenta pentru totdeauna

Aproape totul aminteste in Sona de sasii
care traiau in sat, de la casele construite intr-un
anumit stil arhitectural, vechile porti de lemn inscriptionate cu numele
proprietarului si cu anul in care au fost edificate, cladirea impunatoare a scolii,
data in folosinta in 1930, si pana la biserica evanghelica, monument
istoric, o fortificatie de straja satului de aproape o jumatate de mileniu.

Ceva lipseste insa. Si nu e vorba doar de
mirosul de mere care venea, pana primavara tarziu, dinspre fiecare casa, din
beciurile unde fructele erau depozitate cu migala de catre gospodari. Si nici
de faptul ca, pe vremuri, in fiecare sambata seara, fiecare familie matura,
pentru a fi curat a doua zi, duminica, nu doar trotuarul, ci si drumul din fata
casei.

Stiu ca asa a fost pana in 1990, fiindca
printre putinele familii de romani care locuiau in Sona se aflau si bunicii
mei. Aveau casa sus, pe deal, „intre romani”. Pentru a ajunge acolo,
trebuia sa strabati tot satul. Si acum imi amintesc acel miros specific Sonei,
de toamna pana primavara, acela de mere. Si acum imi amintesc cum femei sau barbati
maturau, sambata, drumul de pamant, acum asfaltat.

Si acum imi amintesc despre
nenumaratele baluri sasesti organizate de la Boboteaza pana la inceputul
Postului Mare, de la „Balul Femeilor”, cunoscut si sub denumirea de
„Balul Portului”, fiindca toata lumea era imbracata in port popular,
urmat a doua zi, in 3 februarie, de „Balul Copiilor”, pana la
„Balul Pompierilor”, in sat, mistuit de-a lungul secolelor de doua
incendii devastatoare, existand pana in 1990 o unitate de pompieri voluntari.

Sasii reintorsi in august 2013 au reeditat
atunci un obicei unic in Transilvania, „La Sipote”, desfasurat, de
obicei, in duminica inainte de Rusalii. Obiceiul dateaza de la mijlocul
secolului al XIX-lea, dupa ce satenii au cumparat terenurile agricole de la
nobili, fiind in mod deosebit interesati sa intretina cele opt sipote (izvoare
— n.r.) de pe hotarul satului, pentru a avea apa de baut atunci cand mergeau la
munci agricole.

Din pacate, acum nu mai exista niciun izvor din cele opt, odata
cu plecarea sasilor acestea secand nemaifiind intretinute.
„La Sipote” este un obicei pe
care sasii soneni l-au prezentat, dupa emigrare, si la diverse festivaluri in Germania. 

Citeste mai multe detalii pe Agerpres.