- 
English
 - 
en
Romanian
 - 
ro
Lifestyle

Cum isi educa copiii un om de afaceri roman: \”Le-am pus bani pe bursa, ca sa inteleaga instrumentele financiare\”

13 Aug, 00:02 • cristina.mihai
Desi au doar 12, respectiv 13 ani, au un consultant financiar care joaca pentru ei bani pe bursa si incep deja sa se obisnuiasca cu ceea ce inseamna managementul banilor proprii. Cosmin Alexandru este omul care a infiintat prima firma de cercetare de piata din Romania in 1992, pe care apoi a vandut-o catre GfK, dar a continuat sa o conduca pana in 2005. Cei doi baieti ai sai invata acum ce inseamna profitul, cum este sa ai o actiune, dar si de ce muncesc alti oameni pentru tatal lor.
Cum isi educa copiii un om de afaceri roman: \Le-am pus bani pe bursa, ca sa inteleaga instrumentele financiare\

Alexandru este actionar majoritar al firmei de branding B&P Brandivia si este unul dintre fondatorii asociatiei educationale Erudio, cu activitati de training in zona culturala.

„Este importanta educatia financiara, pentru ca ei oricum isi construiesc niste repere financiare despre lume. Stiu ca o masina costa atat sau o casa atat, dar este la fel de relevant sa cunoasca si ce este dedesubtul costului”, spune Cosmin Alexandru, care adauga: „incerc sa-i obisnuiesc cu managementul finantelor lor, cu economiile. Le-am pus si bani pe bursa printr-un consultant pentru a-i ajuta sa inteleaga instrumentele financiare„.

Fiii sai il intreaba mereu cum merg actiunile lor la bursa. Alexandru nu isi ajuta copiii sa deprinda doar domeniul investitiilor si al economisirii, ci incearca sa ii lamureasca si ce anume presupun cele doua domenii in care ei ar dori sa profeseze, chirurgia si avocatura.

Alexandru spune ca incearca de asemenea sa le pastreze copiilor o curiozitate sanatoasa. „Traim in era tehnologiei, cand raspunsul la orice intrebare este la un click distanta. Vreau sa le mentin totusi curiozitatea vie”, spune el.

Cei doi pun tot timpul intrebari „financiare”, cum ar fi de ce muncesc alti oameni pentru tatal lor si de ce nu pastreaza angajatii pentru ei toti banii pe care ii produc, sau cum de accepta oamenii sa plateasca mai multi bani pentru un lucru care pe tatal lor l-a costat mai putin, astfel incat el sa faca profit.

Cat despre deprinderile in ale economisirii, Alexandru spune ca fiii sai nu sunt deloc risipitori cu putinii bani pe care ii au, spre suprindea lui, care este mai degraba „mana sparta”.

Timpul petrecut cu copiii l-a schimbat si pe el in zona de business. „Sunt mai atent. Ii ascult cu mult mai multa atentie pe cei din jurul meu si nu mai iau totul de-a gata. Copiii au acest dar de a pune problema asa cum nu te astepti si m-au invatat sa ascult ingenuu si cu adevarat curios„, povesteste Cosmin Alexandru.

Alexandru adauga ca recent un client i-a trimis niste propuneri de text de prezentare pentru site-ul companiei. „Prima reactie a fost sa le resping, insa apoi am stat putin si mi-am dat seama ca de fapt este perfect pentru el. Le-au publicat si au fost primite foarte bine”, spune el.

Alexandru mai spune ca plecarea din GfK in 2005 nu are legatura directa cu dorinta lui de a petrece mai mult timp cu familia, ci cu faptul ca isi dorea noi provocari. „In 2005 obtinusem tot cu GfK si atunci m-am gandit sa o iau din nou de la inceput intr-o activitate mai creativa si mai libera. Brandingul a fost alegerea naturala, avand in vedere ca stiam piata din perspective studiilor de piata”, spune omul de afaceri, care nu mai este implicat de cativa ani in manangement.

„A fost o retragere activa pana in acest an. Acum trebuie sa muncesc mai mult, pentru ca asa este piata”, marturiseste el.

In 2005, Alexandru a infiintat firma de branding Brandivia si proiectul Erudio, ambele afaceri mici.

„Fiecare tip de firma presupune si un anumit stil de viata. Aceste firme mici sunt perfecte pentru stilul de viata pe care mi-l doresc” – explica omul de afaceri, care in 1992, cand a infiintat o firma de studii de piata in Romania, era considerat nebun.

„Cand am hotarat sa infiintez o firma de studii de piata am avut meciuri la facultate cu profesorii, care imi spuneau ca mai intai trebuie sa invat teoria si abia pe urma sa vina practica. Eu am facut simultan si teoria si practica. Am invatat din mers alaturi de clientii mei”, spune Alexandru, care a absolvit Economie Generala la ASE.

In 1996 a vandut firma infiintata impreuna cu un grup de investitori americani catre GFK. „Pe vremea aia nimeni nu prea stia ce inseama de fapt un studiu de piata. Mai invatam de la clienti, dar am simtit nevoia lucrului facut nemteste, iar intrarea intr-un grup mare te scuteste de ani de zile de greseli”, adauga Alexandru.

Cel mai mare soc pe care l-a avut la acea data, cunoscand pentru prima data ce inseamna o corporatie, a fost unul de natura fiscala. „Fiind o firma mica faceam tot ce ne statea in putinta ca sa micsoram taxele si impozitele pe care trebuia sa le platim, prin diferite mijloace legale cum ar fi contractele de colaborare. Cand au preluat, cei de la GfK au platit toate taxele asa cum erau. Le-am zis ca aici nu este ca la ei, nu se face nimic cu banii astia, dar au zis ca nu conteaza asta, ca ei au o imagine de pastrat. Chiar si acum, GfK este o firma care plateste lunar spre un sfert de milion de euro taxe si impozite„, spune Alexandru, care adauga ca atunci cand a inceput sa plateasca toate taxele si impozitele il durea inima cand semna pentru ca avea impresia ca munca lui se duce pe apa sambetei.

Al doilea soc a fost ca noii proprietari nu i-au impus niciun fel de constrangeri la nivel de management.

Cand i-am intrebat cum vor sa conduc firma, mi-au raspuns „Ca si cum ar fi a ta”. Mi s-a parut ca e o figura de stil, dar chiar asa a fost. Agreeam cifrele la inceput de an, ne vedeam apoi de 2 ori in 12 luni”, povesteste omul de afaceri.

„La nivel de stil de conducere m-am mai inteleptit fata de acea perioada, dar si vremurile s-au schimbat. Era altceva cand activai pe o piata goala, cu clienti care invatau cot la cot cu tine. Am avut multi clienti pe care i-am luat de la scara avionului, nici nu stiau unde sunt, si apoi trebuia sa construim impreuna branduri si organizatii. Acum toata lumea stie piata si mediul este foarte competitive, existand in plus si o democratie in materie de resurse umane”, spune Alexandru.

Ce inseamna aceasta democratie a resurselor umane? „Pentru noi in anii ’90 nu era nicio problema sa muncim in continuu, nici nu se putea pune problema sa plecam de la munca la 17:00-18:00. Acum este alta cultura de lucru, din fericire. Am lucrat si 72 de ore in continuu la un studiu de piata, noi faceam totul, nu se compara cu specializarea de acum”, mai spune omul de afaceri.