Burnout-ul ar putea aduce concediu plătit fără acte medicale. Ce schimbări majore pregătește noul proiect de lege

Proiectul de lege depus în Parlament la finalul anului 2025 propune o schimbare majoră în legislația muncii din România, prin introducerea, în premieră, a unui concediu plătit destinat refacerii după epuizare profesională (burnout), care ar putea fi acordat fără prezentarea unor documente medicale. Inițiativa aparține senatorului USR Irineu Darău, în prezent ministru al Economiei, și este susținută în Senat de Cynthia Păun, vicepreședinta Comisiei pentru muncă și solidaritate socială. Proiectul are ca obiectiv principal prevenirea burnout-ului și recunoașterea oficială a acestuia ca risc profesional distinct, într-un context în care legislația românească nu conține, în prezent, reglementări clare și dedicate acestui fenomen.

Te-ar mai putea interesa și: Cum recunoști sindromul de burnout și ce opțiuni de sprijin ai?

Burnout-ul ar putea aduce concediu plătit fără acte medicale. Ce schimbări majore pregătește noul proiect de lege

Un element esențial al proiectului îl reprezintă definirea explicită a epuizării profesionale ca fenomen strict legat de activitatea profesională, și nu ca afecțiune medicală. Textul de lege preia definiția Organizației Mondiale a Sănătății, care descrie burnout-ul ca rezultatul stresului profesional cronic gestionat ineficient, manifestat prin oboseală persistentă, detașare sau cinism față de muncă și diminuarea eficienței profesionale.
Proiectul subliniază clar că epuizarea profesională nu intră în sfera bolilor, motiv pentru care măsurile propuse nu presupun intervenție medicală sau diagnostic de specialitate. Această abordare explică de ce concediul de refacere ar putea fi acordat fără certificat medical și ar avea un rol preventiv, nu curativ.

În expunerea de motive, inițiatorii arată că legislația muncii din România nu tratează distinct riscurile psihosociale asociate muncii, deși acestea sunt tot mai frecvente în contextul actual al suprasolicitării, digitalizării accelerate și presiunii asupra performanței. Deși angajatorii au obligații generale privind securitatea și sănătatea în muncă, acestea vizează în principal riscurile fizice și nu includ în mod clar prevenirea burnout-ului.
Autorii proiectului susțin că, în absența unui cadru legal explicit, prevenția depinde exclusiv de bunele intenții ale angajatorilor, iar angajații nu au instrumente clare pentru a semnala suprasolicitarea sau pentru a solicita sprijin fără teama unor consecințe negative.

Proiectul introduce obligații concrete pentru angajatori, aplicabile tuturor domeniilor de activitate. Aceștia ar trebui să își informeze anual salariații cu privire la riscurile de epuizare profesională și să includă riscurile psihosociale în evaluarea generală a riscurilor la locul de muncă.
Pentru companiile cu peste 50 de angajați, proiectul prevede măsuri suplimentare: realizarea unor evaluări specifice ale riscurilor psihosociale, elaborarea anuală a unui plan de prevenire a burnout-ului și instituirea unui mecanism intern, confidențial, prin care angajații pot semnala situații de suprasolicitare sau dezechilibru profesional. Acest mecanism ar trebui să garanteze protecția salariaților împotriva sancțiunilor sau represaliilor.

Una dintre cele mai discutate prevederi este introducerea concediului plătit pentru refacere profesională. Acesta nu ar fi obligatoriu pentru angajatori, ci opțional, urmând să fie stabilit prin regulament intern sau contract colectiv de muncă. Legea prevede că angajatorii pot institui un număr anual de zile lucrătoare de concediu plătit, care pot fi acordate la cererea angajatului, fără justificări medicale. Măsura este gândită exclusiv ca una de prevenție, menită să permită refacerea capacității de muncă înainte ca epuizarea să se transforme într-o problemă de sănătate sau într-un motiv de concediu medical prelungit.

Proiectul consolidează și drepturile angajaților în raport cu riscurile de burnout. Aceștia ar avea dreptul să semnaleze suprasolicitarea, să solicite discuții formale privind volumul de muncă, redistribuirea sarcinilor sau reorganizarea activității, fără ca aceste demersuri să poată genera sancțiuni disciplinare sau efecte negative asupra carierei. De asemenea, proiectul prevede posibilitatea accesului voluntar la sprijin psiho-emoțional profesional, inclusiv consiliere psihologică, cu costuri suportate parțial sau integral de angajator, în funcție de politicile interne.

În cazul adoptării proiectului, Ministerul Muncii ar avea la dispoziție 180 de zile pentru a elabora un ghid național de prevenire a epuizării profesionale, instrumente de autoevaluare a riscurilor psihosociale și orientări metodologice pentru acordarea sprijinului psiho-emoțional.
Ulterior, angajatorii ar beneficia de un termen de 12 luni pentru a se conforma noilor prevederi, iar legea ar urma să intre în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.