Ce trebuie să știți voi și populația iraniană aflată în proximitatea unor potențiale ținte nucleare

Demolarea siturilor de producere a urnaniului îmbogăți ar putea avea același efect ca și detonarea unei așa-numite bombe murdare, un dispozitiv exploziv non-fisil care dispersează material radioactiv periculos pe o suprafață extinsă de teren și în atmosferă, scrie Jeffrey Kluger pentru Time.

Însă această teamă este nefondată, spun experții. „Atacul asupra siturilor de îmbogățire a uraniului din Iran nu prezintă același pericol ca un accident la un reactor nuclear funcțional”, atenționează Simon Middleburgh, profesor de inginerie nucleară la Institutul Nuclear Futures de la Universitatea Bangor, Marea Britanie.

Orice contaminare este probabil să rămână locală, explică Middleburgh, pentru Time, deoarece îmbogățirea nu implică fisiune, care reprezintă adevăratul pericol, când se manipulează materiale radioactive.

Dar aceasta nu înseamnă că nu există niciun pericol. În timp ce contaminarea cu materiale radioactive poate fi ținută sub control, contaminarea cu materii chimice, respectiv expunerea la gazele produse în timpul îmbogățirii nucleare – este o altă problemă.

„Nu a fost raportată nicio creștere a nivelului de radiații în afara amplasamentului”, a declarat Rafael Mariono Grossi, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), într-o declarație de după atacurile din 23 iunie 2023.

„Principala preocupare este contaminarea chimică.” SUA și Israelul trebuie să aleagă cu atenție orice ținte viitoare, în special să depună efort pentru a evita centrala nucleară Bushehr din Iran, primul reactor nuclear civil din Orientul Mijlociu, a adăugat Grossi.

Avarii ale rețelei electrice care alimentează reactorul nuclear al centralei Bushehr ar putea, de asemenea, provoca topirea zonei active (meltdown), ceea ce ar duce la emisii semnificative de radiații și ar impune evacuarea populației sau adăpostirea acesteia, măsuri care, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, ar trebui aplicate pe distanțe de ordinul a sute de kilometri.

În pofida riscurilor majore asociate unei instalații nucleare militare, procesul de îmbogățire a uraniului-235 până la o puritate de aproximativ 90%, necesară pentru producerea unei arme nucleare, implică în sine un risc radiologic redus.

Izotopul U-235 îmbogățit este, în mod izolat, relativ puțin radioactiv, explică Paddy Regan, profesor de fizică nucleară la Universitatea din Surrey. „Uraniul în sine nu este deosebit de radioactiv.” Cele aproximativ 400 kg de U-235 deținute de Iran, afirmă acesta, „ar fi mult mai periculoase dacă ar cădea fizic peste tine.”

Această caracteristică se explică, parțial, prin timpul de înjumătățire foarte lung al U-235, de circa 700 de milioane de ani, ceea ce indică o rată scăzută de dezintegrare radioactivă.

În cazul unor atacuri asupra instalațiilor, efectele mecanice ale bombardamentelor ar genera, în general, daune mai mari populației locale decât expunerea radiologică directă.

La rândul său, James Smith, profesor de științe ale mediului la Universitatea din Portsmouth, subliniază că experiența de la Accidentul de la Cernobîl arată că uraniul dispersat în mediu nu reprezintă principalul motiv de îngrijorare.

„Am lucrat mult timp la Cernobîl și există cantități semnificative de uraniu, provenit din combustibilul nuclear în mediul înconjurător, aproximativ șase tone, sub formă de particule fine. Dar nu uraniul este ceea ce ne îngrijorează în primul rând.”

Din punct de vedere al fizicii nucleare, radiotoxicitatea asociată produșilor de fisiune generați în urma scindării combustibilului nuclear depășește semnificativ pe cea a izotopului Uranium-235 în forma sa inițială. În particular, radionuclizi precum iodul, stronțiul și cesiul—rezultați direct din procesele de fisiune—prezintă activități specifice mult mai ridicate și, implicit, un potențial radiologic considerabil mai mare.

„Aceștia sunt produșii în care se scindează uraniul atunci când funcționează într-un reactor sau într-o armă nucleară”, explică James Smith. „Acești produși de fisiune au o radioactivitate specifică mult mai ridicată decât uraniul.”

O instalație de îmbogățire a uraniului, unde nu are loc fisiunea prezintă însă alte riscuri, dincolo de nivelul relativ scăzut de radioactivitate al U-235. Principalele pericole sunt reprezentate de gazele toxice generate ca produse secundare ale procesului tehnologic.

„Când este extras uraniul, acesta este prelucrat într-o substanță numită yellowcake”, explică Jeffrey Lewis, profesor și director al East Asia Nonproliferation Project la Middlebury Institute. „Este, practic, o pulbere. Pentru a fi îmbogățită într-o centrifugă, această substanță trebuie transformată în fază gazoasă.”

În practică, materialul este convertit în mai multe tipuri de gaze, inclusiv hexafluorură de uraniu (UF₆), fluorură de uranil și fluorură de hidrogen, compuși caracterizați printr-o toxicitate ridicată și proprietăți puternic corozive, în caz de inhalare sau ingestie.

Agenția Internațională pentru Energie Atomică avertizează că astfel de subproduse ar putea fi dispersate în interiorul instalațiilor iraniene afectate și, posibil, eliberate și în mediul exterior, în urma avariilor suferite.

Evaluarea preliminară a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică indică faptul că, în cazul în care gazele toxice ar fi eliberate, acestea ar rămâne, cel mai probabil, în proximitatea instalațiilor afectate, însă această concluzie nu poate fi confirmată cu certitudine.

„În urma unui bombardament, se poate forma un nor de praf, gaze și resturi”, explică James Smith, subliniind că acesta poate fi transportat de vânt la distanțe mari față de punctul inițial de impact.

Nici autoritățile iraniene, nici cele ruse nu au raportat eliberări de material nuclear în urma incidentului produs în data de 17 martie 2023, însă episodul readuce în atenție o preocupare mai veche a statelor din regiune: vulnerabilitatea centralei, situată pe țărmul Golfului, atât la atacuri militare, cât și la riscuri seismice.

Potrivit agenției de stat ruse Tass, citată de Alexey Likhachev, directorul general al Rosatom, „o lovitură a afectat zona adiacentă clădirii serviciului de metrologie din incinta centralei, în apropierea unității aflate în operare”. Centrala este operată de specialiști ruși, utilizând combustibil nuclear furnizat de Rusia, pe bază de uraniu slab îmbogățit.

„Nu au existat victime în rândul personalului Rosatom, iar nivelul radiațiilor la fața locului este normal”, a precizat Likhachev, care a precizat că aproximativ 480 de cetățeni ruși se aflau încă la centrală, autoritățile pregătind de altfel o nouă rundă de evacuări.

La rândul său, Organizația pentru Energie Atomică a Iranului a transmis că „nu s-au înregistrat pagube financiare, tehnice sau umane și nicio parte a centralei nu a fost afectată”.

Agenția Internațională pentru Energie Atomică a confirmat că a fost informată de Iran cu privire la incident, precizând că „nu au fost raportate avarii la centrală sau răniți în rândul personalului”.

În lipsa unor verificări independente, amploarea reală a incidentului rămâne neclară. Nici Iranul, nici Rusia nu au publicat imagini care să confirme daunele.

Contextul este complicat de faptul că Moscova a formulat anterior afirmații contestate privind instalațiile nucleare în războiul din Ucraina, iar Teheranul utilizează atât presiunea militară, cât și instrumente diplomatice pentru a influența pozițiile regionale și americane.

Nu este clar nici tipul proiectilului care a lovit complexul. Comandamentul Central al SUA, responsabil de operațiunile militare din regiune, nu a oferit un răspuns imediat. În același timp, fragmente rezultate din interceptarea rachetelor sau din activitatea sistemelor de apărare antiaeriană au provocat anterior avarii în zonă.

Un atac similar a avut loc la Bushehr pe 24 martie, fără a provoca pagube sau răniți

Organizația pentru energie atomică din Iran a declarat că Statele Unite și Israelul au atacat centrala nucleară Bushehr, spunând că un proiectil a aterizat în complexul acesteia fără a provoca pagube.

Un alt atac a avut loc în apropierea instalației din orașul Bushehr, din sudul țării, în jurul orei locale 21:08 (17:38 GMT), potrivit agenției de știri de stat IRNA , care a citat organizația.

„Inamicul americano-sionist a atacat din nou amplasamentul centralei nucleare de la Bushehr”, a declarat organizația într-un comunicat, adăugând că „un proiectil a lovit interiorul incintei centralei nucleare de la Bushehr”.

„Rapoartele inițiale indică faptul că acest incident nu a cauzat pagube financiare sau tehnice, nici victime omenești, iar diversele zone ale centralei electrice nu au suferit niciun prejudiciu.”

IRNA a descris atacul ca parte a „acțiunilor ostile” continue ale Statelor Unite și Israelului.

Rapoartele inițiale au indicat că nu au fost înregistrate victime sau pagube și că toate secțiunile instalației nucleare rămân intacte.

Incidentul marchează cel de-al doilea atac raportat în apropierea instalației nucleare în ultimele zile.

Israelul și Statele Unite au atacat incinta centralei nucleare de la Bushehr Nuclear Power Plant pentru a treia oară în 28 martie

Israelul și Statele Unite au atacat incinta centralei nucleare de la Bushehr Nuclear Power Plant pentru a treia oară în 28 martie, a anunțat Atomic Energy Organization of Iran într-o declarație publicată pe X. „Un proiectil a căzut în apropierea centralei nucleare, însă nu au fost raportate victime, pagube sau defecțiuni tehnice”, se arată în comunicat.

AEOI a subliniat că „atacurile asupra infrastructurii nucleare civile încalcă toate normele dreptului internațional și pun în pericol securitatea regională”.

Zona centralei de la Bushehr a fost vizată pentru prima dată pe 17 martie 2026, iar al doilea atac a avut loc pe 24 martie 2026.

Iranul a notificat International Atomic Energy Agency cu privire la aceste atacuri, iar directorul general al agenției, Rafael Grossi, a făcut apel la maximă reținere pentru a evita riscuri de securitate nucleară în contextul conflictului.

Proiectul centralei Bushehr datează din anii ’70, când șahul Mohammad Reza Pahlavi a lansat un amplu program nuclear

Situată la aproximativ 750 km sud de Teheran, centrala Bushehr se află în proximitatea unei baze navale iraniene și a unui aeroport cu utilizare duală, civilă și militară, protejat de sisteme de apărare antiaeriană.

Construcția centralei Bushehr a început în 1975, dar a fost suspendată după revoluția din 1979 și ulterior afectată de bombardamente în timpul războiului Iran–Irak. Rusia a reluat proiectul, iar centrala a fost conectată la rețeaua națională în 2011, utilizând un reactor cu apă sub presiune, cu o capacitate de aproximativ 1.000 MW.

Deși contribuie cu doar 1–2% la producția de energie a Iranului, Bushehr rămâne un element important al infrastructurii energetice, iar autoritățile iraniene au demarat extinderea instalației cu încă două reactoare similare.

Reactorul aflat în operare utilizează uraniu furnizat de Rusia, îmbogățit la aproximativ 4,5%, nivel specific producției de energie electrică.

Centrala nu a fost vizată în conflictul de 12 zile din iunie 2023 dintre Israel și Iran, în cadrul căruia Statele Unite au bombardat alte trei instalații de îmbogățire, distrugând centrifuge și afectând stocurile de uraniu îmbogățit. Ulterior, Iranul a restricționat accesul inspectorilor IAEA la aceste situri.

Un eventual atac asupra unei centrale nucleare funcționale ar putea genera scurgeri de radiații în mediul înconjurător, risc evidențiat și în contextul războiului din Ucraina, unde mai multe instalații nucleare au fost expuse acțiunilor militare directe.

Citește și: Atac cu rachetă asupra centralei nucleare Bushehr din Iran. AIEA cere reținere maximă de la astfel de lovituri