Cine a fost Harald al V-lea al Norvegiei

Regele Harald V s-a născut la 21 februarie 1937, la Skaugum, în Asker, fiu al prințului moștenitor Olav și al prințesei moștenitoare Märtha. Bunicul său, Haakon al VII-lea, era atunci regele Norvegiei.

Harald a fost primul prinț născut în Norvegia în ultimii 567 de ani. Prințul moștenitor Olav și prințesa Märtha aveau deja două fiice, Ragnhild și Astrid, însă Constituția norvegiană prevedea la acea vreme că doar descendenții de sex masculin puteau moșteni tronul. Nașterea lui Harald a asigurat astfel succesiunea dinastică a monarhiei norvegiene.

În primii trei ani de viață, Harald a crescut la Skaugum, în apropiere de Oslo, alături de surorile sale mai mari, prințesele Ragnhild și Astrid.

Copilăria sa a fost întreruptă de invazia germană din 9 aprilie 1940. Pentru a evita capturarea de către forțele de ocupație, familia regală, guvernul și o mare parte a parlamentarilor au părăsit Oslo cu trenul și s-au retras spre nord. În noaptea de 9 spre 10 aprilie, prințesa moștenitoare Märtha a trecut granița în Suedia împreună cu cei trei copii. După câteva luni în Suedia, familia a plecat spre Statele Unite, unde a ajuns în august 1940, la invitația președintelui Franklin D. Roosevelt.

Harald a trăit în Statele Unite în timpul războiului

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, prințul Harald a trăit în Statele Unite, unde s-a refugiat împreună cu mama sa, prințesa moștenitoare Märtha, și cele două surori ale sale. Timp de aproape cinci ani, familia a locuit la Pook’s Hill, în apropiere de Washington, D.C.

În această perioadă, prințesa moștenitoare Märtha a desfășurat o amplă activitate în sprijinul intereselor Norvegiei și al relațiilor dintre cele două țări.

După capitularea Germaniei, la 8 mai 1945, familia regală s-a putut întoarce în Norvegia. La 7 iunie, prințul Harald a revenit la Oslo împreună cu regele Haakon al VII-lea, prințesa moștenitoare Märtha și surorile sale. Familia a fost întâmpinată la Honnørbrygga de prințul moștenitor Olav și de o mulțime numeroasă, care a marcat întoarcerea familiei regale după anii de exil.

Educaţie

După revenirea în Norvegia, în iunie 1945, prințul Harald, în vârstă de opt ani, și-a început studiile la Școala Smestad din Oslo. Casa Regală subliniază că educația sa a fost concepută astfel încât să fie cât mai apropiată de cea a copiilor de vârsta sa, pentru a-i oferi o formare ancorată în societatea contemporană. Singura diferență vizibilă era prezența unui agent de securitate pe coridorul școlii.

Harald și-a continuat studiile la Școala Catedralei din Oslo, unde a absolvit în 1955. În anul următor a început pregătirea la Școala de Ofițeri de Cavalerie, iar ulterior a urmat cursurile Colegiului Militar, pe care le-a finalizat în 1959.

După încheierea serviciului militar obligatoriu, Harald a plecat la Oxford, unde a studiat științe politice, economie și istorie la Balliol College, între 1960 și 1962.

Harald, Prinț moștenitor – și rege

Regele Haakon al VII-lea a murit la 21 septembrie 1957, iar Harald a devenit prinț moștenitor al Norvegiei. A participat pentru prima dată la Consiliul de Stat și, în anul următor, a preluat pentru scurt timp atribuțiile de regent, în absența regelui Olav V. În anii care au urmat, prințul moștenitor a început să își asume tot mai multe responsabilități de reprezentare a Casei Regale.

În 1960, Harald a efectuat prima sa vizită oficială majoră în străinătate, în Statele Unite, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a Fundației Americano-Scandinave.

Promovarea intereselor economice ale Norvegiei în străinătate avea să devină una dintre principalele sale responsabilități. În calitate de prinț moștenitor, Harald a participat la numeroase deplasări alături de delegații comerciale, contribuind la deschiderea de oportunități pentru companiile norvegiene pe piețele externe. A continuat această activitate și după urcarea pe tron, inclusiv prin numeroasele vizite de stat efectuate în timpul domniei sale.

Harald a fost Regele Norvegiei timp de 35 de ani

Când regele Olav V s-a îmbolnăvit, în primăvara anului 1990, prințul moștenitor Harald a preluat atribuțiile de regent. După moartea lui Olav, la 17 ianuarie 1991, la Palatul Regal, Harald a devenit rege și șef al statului norvegian. El a depus jurământul de credință față de Constituție în Storting, iar ceremonia de învestitură a avut loc la Catedrala Nidaros, la 23 iunie 1991.

La fel ca tatăl și bunicul său, regele Harald a ales deviza „Totul pentru Norvegia”, pe care a păstrat-o pe parcursul celor 35 de ani de domnie.

În această perioadă, Harald și-a îndeplinit atribuțiile constituționale, dar și-a asumat un rol activ în viața publică a țării, întâlnindu-se cu oameni din toate regiunile Norvegiei și participând atât la marile momente festive, cât și la perioadele de criză. După atentatele teroriste din 22 iulie 2011, regele a devenit una dintre vocile prin care Norvegia și-a exprimat durerea și solidaritatea.

Harald a prezidat prima sa ședință de guvern în 1957, în calitate de prinț moștenitor, iar după urcarea pe tron a condus reuniunile Cabinetului în fiecare an. În timpul domniei sale, opt guverne au fost numite de rege, primul în 1990, când Harald era încă regent. Guvernul condus de Jonas Gahr Støre, instalat în 2021, a fost ultimul numit în timpul domniei sale.

Regele Harald a reprezentat Norvegia în străinătate și a întreprins o gamă largă de vizite de stat și alte călătorii oficiale

În cei 35 de ani de domnie, regele Harald a efectuat 107 vizite de stat, dintre care 50 în străinătate, și a primit 57 de șefi de stat aflați în vizite oficiale în Norvegia, alături de regina Sonja.

Harald a încercat să fie prezent cât mai mult în viața publică a țării, participând la evenimente, aniversări și ceremonii organizate în întreaga Norvegie. Unul dintre angajamentele sale preferate era turneul anual în țară, pe care îl efectua împreună cu regina Sonja.

Cuplul regal a organizat, de asemenea, la Palatul Regal, evenimente dedicate celor care au avut contribuții importante la societatea norvegiană, de la medaliați și voluntari la sportivi și persoane în vârstă implicate activ în comunitățile lor.

În calitate de rege, Harald V a fost comandantul suprem al Forțelor Armate Norvegiene, a deținut gradul de general în Armată și Forțele Aeriene și pe cel de amiral în Marină. Pregătirea sa militară a inclus cursurile Colegiului de Război, continuând o tradiție a familiei regale norvegiene care datează de la regii Haakon VII și Olav V și care este dusă mai departe de noul rege, Haakon VIII, și de Prințesa Moștenitoare Ingrid Alexandra.

Nunta sa a avut loc la Catedrala din Oslo pe 29 august 1968

La 19 martie 1968, Palatul Regal a anunțat că regele Olav îi acordase prințului moștenitor Harald permisiunea de a se căsători cu Sonja Haraldsen din Vinderen, Oslo. Cei doi se cunoșteau de nouă ani.

Căsătoria a reprezentat o abatere de la tradiția caselor regale europene. În calitate de moștenitor al tronului, lui Harald i s-a cerut să își aleagă soția dintr-o familie regală sau din rândul nobilimii europene.

Relația sa cu Sonja Haraldsen, o femeie fără titlu nobiliar, a generat o dezbatere amplă în Norvegia, iar unii au avertizat chiar că o astfel de căsătorie ar putea pune în pericol monarhia.

Înainte de a-și da acordul, regele Olav s-a consultat cu președintele Stortingului, liderii grupurilor parlamentare și cu Guvernul. În cele din urmă, a aprobat căsătoria, deschizând calea pentru nunta prințului moștenitor Harald și a Sonjei Haraldsen.

După nuntă, cuplul s-a mutat la Skaugum, care a preluat din nou rolul de reședință pentru un cuplu de prinți moștenitori norvegieni

La Skaugum au crescut copiii: prințesa Märtha Louise s-a născut pe 22 septembrie 1971, iar pe 20 iulie 1973 s-a născut prințul Haakon.

Regele Harald și regina Sonja au devenit bunici în 2001, odată cu intrarea în familia regală a prințesei moștenitoare Mette-Marit, care l-a avut deja pe fiul său, Marius Borg Høiby. În 2003 s-a născut Maud Angelica, prima fiică a prințesei Märtha Louise și a lui Ari Behn, urmată de Leah Isadora, în 2005, și Emma Tallulah, în 2008.

Prințesa Ingrid Alexandra s-a născut la 21 ianuarie 2004 și este în prezent a doua în linia de succesiune la tron, după tatăl său, regele Haakon VIII. În 2005 s-a născut fratele său, prințul Sverre Magnus. În 2024, prințesa Märtha Louise s-a căsătorit cu americanul Durek Verrett.

Harald – spirit sportiv și angajat față de mediu

Sportul și natura au fost printre pasiunile constante ale regelui Harald, care a fost atât un susținător al sportului norvegian, cât și un sportiv activ. A excelat în special în navigație, participând timp de decenii la competiții naționale și internaționale.

În 1964, Harald, pe atunci Prinț Moștenitor, a purtat steagul Norvegiei la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Tokyo.

Harald a fost, de asemenea, un iubitor al naturii și un practicant pasionat al pescuitului și vânătorii. Timp de mulți ani, a frecventat râurile norvegiene pentru pescuitul somonului, iar în fiecare toamnă participa la partide de vânătoare de elan la Prinsehytta, în Sikkilsdalen.

Preocuparea sa pentru protecția mediului s-a manifestat și în activitatea publică. În perioada în care era Prinț Moștenitor, Harald s-a numărat printre inițiatorii WWF Norvegia și a condus organizația timp de 20 de ani. A susținut constant protejarea naturii și a mediului, inclusiv prin discursurile și activitățile sale oficiale. În plan personal, una dintre călătoriile importante pentru el a fost vizita în Amazon, unde s-a întâlnit cu comunități indigene, împlinind un vechi vis.

Citește și: Regele Harald, reformatorul care a modernizat monarhia în Norvegia și a devenit un simbol al stabilității, a murit la 89 de ani