CNSAS subliniază că regimul totalitar nu s-a ferit să recruteze şi să folosească minori, chiar şi cu vârste sub 16 ani, în activităţile sale de spionaj intern.
„Punând în practică concepţiile sistemului totalitar, Securitatea a dovedit că nu avea scrupule în a folosi colaboratori recrutaţi dintre minori”, afirmă reprezentanţii CNSAS, care precizează însă că datele disponibile nu sunt exhaustive și exacte.
Multe dintre dosarele colaboratorilor elevi nu au fost complete, unii având doar o fişă de colaborator, nefiind incluși în bazele de date principale ale fostei Securităţi.
Analiza CNSAS s-a concentrat pe persoanele născute începând cu anul 1962, adică cei care aveau maximum 18 ani în 1980.
„Am identificat 6.121 persoane care au colaborat cu Securitatea în «calitate de elevi»”, se arată în raportul instituţiei.
Majoritatea acestor elevi au fost recrutaţi pentru a sprijini diversele „linii de muncă” ale aparatului de securitate. Cea mai numeroasă categorie, aproximativ 3.580 de persoane, a activat în zona „informaţii interne”. Peste 80% dintre aceştia au fost elevi folosiţi pentru a furniza informații despre colegi şi profesori, fiind grupaţi sub rubrica „corp didactic, studenţi, instituţii de învăţământ”.
O altă categorie importantă a fost cea a elevilor recrutaţi pe linia „contrainformaţiilor în sectoarele economice”, reprezentând circa 1.500 de persoane provenind din licee cu profil industrial și agricol. De asemenea, aproximativ 340 de elevi au fost cooptaţi în „contrainformaţii militare”, provenind din licee cu profil militar sau alte instituţii de învăţământ specifice.
Elevii au mai fost utilizați și pe alte linii precum contraspionaj (de exemplu pentru monitorizarea radioamatorilor sau filateliştilor), antiterorism, paşapoarte, securitate şi gardă. CNSAS mai notează că există circa 600 de cazuri în care linia de muncă nu este precizată în evidențe.
Din punct de vedere al calităţii colaboratorilor, majoritatea elevilor au fost încadrați ca „persoane de sprijin” (aproximativ 5.550), în timp ce în categoria „colaboratori” se regăsesc circa 230 de persoane, iar în alte categorii, cum ar fi „informatori” sau „gazdă casă de întâlniri”, numărul este mult mai redus.
CNSAS atrage atenția şi asupra distribuţiei geografice a elevilor recrutaţi. Cele mai multe cazuri provin din sectorul contrainformaţiilor militare, unde au fost identificaţi aproximativ 450 de colaboratori elevi, precum şi din inspectoratele judeţene Galaţi (în jur de 400), Vrancea (peste 300) şi Sibiu (aproximativ 300). La polul opus, judeţele cu cele mai puţine recrutări sunt Teleorman (39), Caraş-Severin (10) şi Hunedoara (2). Datele privind Bucureştiul arată un număr surprinzător de mic, doar circa 100 de elevi fiind recrutaţi în capitală, conform evidențelor disponibile.
Un alt aspect semnalat de CNSAS este „abandonarea” colaborării. Pentru circa 5.300 de persoane nu există date clare privind motivul încetării colaborării. Este posibil ca aceștia să fi continuat colaborarea ori ca evidențele să nu fi fost actualizate. Când există mențiuni, cele mai frecvente motive pentru întreruperea colaborării au fost: „lipsa posibilităţilor informative” (aproximativ 380), aderarea la Partidul Comunist Român (circa 150), schimbarea locului de muncă sau alte cauze precum decesul ori deconspirarea.
I.C., născut în aprilie 1976, recrutat la 17 septembrie 1988 de Securitatea Galați (12 ani și 5 luni);
Ş.V., născut în septembrie 1975, recrutat la 9 august 1988 de Securitatea Vrancea (12 ani și 11 luni);
F.B., născut în mai 1974, recrutat la 26 noiembrie 1987 de Securitatea Timiș (13 ani și 6 luni);
P.M., născut în august 1970, recrutat la 12 decembrie 1984 de Securitatea Călărași (14 ani și 4 luni);
D.E., născută în februarie 1971, recrutată la 5 noiembrie 1985 de Securitatea Sibiu (14 ani și 9 luni).