Karoline Leavitt, în timpul unei conferinţe de presă, a confirmat că „Este ceva ce preşedintele ar fi destul de interesat să facă. Nu o să i-o iau înainte, dar ştiu că este o idee pe care o are şi un subiect despre care va vorbi cu siguranţă mai mult”, a comentat Leavitt.
Leavitt a răspuns unui reporter care tocmai o întrebase „Cine plăteşte costul acestui război” şi dacă ţările arabe vor contribui.
Despre costurile războiului vorbește și un raport al FMI care semnalează consecințele inegale, la nivel global, ale conflictului din Orientul Miklociu, avertizând că șocurile energetice, întreruperile aprovizionării și condițiile financiare mai restrictive ar putea pune presiune pe economiile mai sărace și ar putea adânci incertitudinea economică globală.
Fondul Monetar Internațional (FMI) a avertizat că războiul dintre SUA, Israel și Iran s-ar putea să nu rămână limitat la câmpul de luptă, impactul său economic urmând să se extindă în toate țările din întreaga lume. Probabilele consecințe? Prețuri mai mari și o creștere economică mai lentă.
Într-o postare pe blog, FMI a declarat că conflictul nu este doar o criză regională, ci un șoc economic global, care afectează țările în mod inegal.
Economiile care depind în mare măsură de importurile de energie, au rezerve limitate sau rezerve fiscale mai slabe vor resimți probabil presiunea mai puternic decât altele.
„De asemenea, întunecă perspectivele pentru multe economii care abia dăduseră semne ale unei redresări susținute după crizele anterioare. Șocul este global, dar asimetric. Importatorii de energie sunt mai expuși decât exportatorii, țările mai sărace mai mult decât cele mai bogate, iar cele cu rezerve limitate mai mult decât cele cu rezerve ample”, a declarat FMI.
Consecințele sunt deja vizibile. O mare parte din aprovizionarea globală cu energie se deplasează prin Strâmtoarea Ormuz – aproximativ 25 până la 30% din petrol și aproximativ 20% din gazele naturale lichefiate. Acest lucru a dus la creșterea costurilor combustibililor și a materiilor prime, în special pentru importatorii majori din Asia și Europa.
Țările din Africa și din anumite părți ale Asiei care depind în mare măsură de petrolul importat întâmpină dificultăți în a-și asigura aprovizionarea, chiar și pe măsură ce prețurile cresc. FMI a avertizat că națiunile cu venituri mici se confruntă cu o dublă lovitură, costurile mai mari ale alimentelor și îngrășămintelor adăugând presiune.
„Parți din Orientul Mijlociu, Africa, Asia-Pacific și America Latină se confruntă cu presiunea suplimentară a prețurilor mai mari la alimente și îngrășăminte și a condițiilor financiare mai stricte. Țările cu venituri mici sunt expuse în mod special riscului de insecuritate alimentară; unele ar putea avea nevoie de mai mult sprijin extern – chiar dacă acest tip de asistență a fost în scădere”, a avertizat FMI.
FMI mai psune că durata conflictului va fi crucială. Modul în care se desfășoară lucrurile va depinde în mare măsură de durata conflictului. O scurtă escaladare ar putea face ca prețurile petrolului și gazelor să crească brusc înainte ca lucrurile să se stabilizeze. Dar dacă tensiunile persistă, energia ar putea rămâne scumpă mai mult timp, punând o presiune constantă asupra țărilor care se bazează pe importuri.
În centrele de producție din Asia, costurile mai mari ale combustibilului și energiei electrice împing în sus cheltuielile de producție și reduc cheltuielile gospodăriilor. Unele economii se confruntă deja cu presiuni valutare din cauza stresului din balanța de plăți.
Unele economii sunt mai expuse decât altele. Italia și Regatul Unit, care depind în mare măsură de gaze pentru energie, sunt deosebit de vulnerabile. În schimb, Franța și Spania sunt relativ mai bine plasate, datorită unor sisteme nucleare și de energie regenerabilă mai puternice.
Conflictul perturbă și comerțul global dincolo de cel energetic. Rutele de transport maritim sunt modificate, crescând costurile de transport și asigurare și întârziind livrările. Perturbările traficului aerian din jurul centrelor din Golf afectează turismul și contribuie la complicațiile comerciale.
FMI a subliniat că regiunea Golfului joacă un rol cheie în furnizarea de heliu, care este esențial pentru industrii diverse, de la semiconductori la imagistica medicală. Între timp, Indonezia, un important producător de nichel, s-ar putea confrunta cu o penurie de sulf necesar pentru procesare, afectând lanțurile de aprovizionare cu vehicule electrice.
Economiile din Africa de Est, care depind de comerțul și remitențele legate de țările din Golf, se confruntă, de asemenea, cu o cerere mai scăzută, obstacole logistice și fluxuri reduse de migranți.
Acțiunile globale au scăzut, randamentele obligațiunilor au crescut, iar volatilitatea s-a intensificat atât în economiile avansate, cât și în cele emergente. Deși vânzările masive au fost ținute sub control până acum, înăsprirea condițiilor financiare se resimte deja la nivel mondial.
FMI a declarat că factorii de decizie politică trebuie să reacționeze cu atenție pentru a gestiona situația.
„Prin urmare, pentru a gestiona șocul și a menține reziliența, este mai important ca niciodată ca țările să adopte politici adecvate. Măsurile trebuie să fie atent calibrate, în funcție de nevoile specifice fiecărei țări. Țările cu rezerve limitate și puțin spațiu de manevră fiscală ar trebui să fie deosebit de precaute”, se arată în raport, preluat de publicația britanică The Statesman.