Născut la 4 mai 1955 în Cluj și crescut la Sibiu, Tiberian și-a făcut debutul artistic la doar 19 ani, în cadrul Festivalului Internațional de Jazz de la Sibiu din 1974, un moment definitoriu, care avea să anunțe începutul unei cariere remarcabile.
De-a lungul anilor, a susținut mii de concerte, a lansat peste douăzeci de albume și a colaborat atât cu artiști români consacrați, precum: Johnny Răducanu, Anca Parghel și Dan Mîndrilă, cât și cu nume importante ale jazzului internațional, între care Larry Coryell, Tomasz Stańko, Herb Robertson, Adam Pierończyk și Theo Jörgensmann, informează Radio România Cultural.
În 1991, Tiberian a fondat primul departament universitar de jazz din România, în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, o inițiativă care avea să schimbe radical percepția și structura educației muzicale din țară.
Ca profesor universitar și mentor, a influențat zeci de generații de muzicieni, conturând o școală de jazz românească modernă, conectată la tendințele internaționale, dar ancorată în rigoarea tradiției academice.
Doctor în muzică, Tiberian a cercetat cu minuțiozitate raportul dintre ritm și celelalte elemente ale discursului muzical, publicând numeroase articole, volume de specialitate și eseuri despre improvizație și estetică muzicală contemporană.
Stilul său a fost adesea descris drept o sinteză rafinată între tradiția pianistică clasică, libertatea improvizației jazzistice și spiritul experimental al muzicii de avangardă.
Criticii i-au remarcat capacitatea de a crea o tensiune subtilă între claritatea discursului sonor și o poetică eluzivă a formei, între structură și spontaneitate.
Tiberian a fost un promotor fervent al proiectelor fusion, unind muzica cu poezia, teatrul sau filmul, într-un demers artistic amplu și coerent, care a extins granițele expresiei jazzului românesc.
De-a lungul carierei, Tiberian a fost recompensat cu numeroase premii, între care se numără distincțiile Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1990, 1996, 2000, 2003) și titlul de „Muzicianul Român al Anului” (2003, 2007, 2008).
Moartea sa lasă un gol profund în peisajul cultural românesc. Dar moștenirea lui artistică, pedagogică și intelectuală va continua să inspire și să formeze viitoarele generații.
Mircea Tiberian nu a fost doar un interpret remarcabil al jazzului, ci și un arhitect al unei culturi muzicale moderne în România. Un spirit liber și riguros, ale cărui idei și sunete vor reverbera în sufletele iubitorilor de jazz și de acum înainte.
Citește și: Doliu în muzica populară din România. A murit un mare artist: ”Dumnezeu l-a vrut să cânte în ceruri”