Munca „la negru” te costă la pensie. Cum îți scad veniturile și ce poți face ca să limitezi pierderile

În România, pensia din sistemul public este calculată pe baza a două elemente principale: numărul anilor de contribuție (stagiul de cotizare) și nivelul veniturilor declarate oficial. Pentru fiecare lună lucrată legal se acumulează contribuții care sunt transformate în puncte de pensie. Aceste puncte reflectă raportul dintre salariul individual și salariul mediu pe economie. La pensionare, punctajul total este înmulțit cu valoarea punctului de pensie stabilită de stat, potrivit capital.ro.

Munca „la negru” te costă la pensie. Cum îți scad veniturile și ce poți face ca să limitezi pierderile

Problema apare atunci când există perioade în care o persoană:

• a lucrat fără contract („la negru”),
  a avut contract, dar o parte din salariu a fost plătită neoficial („în plic”).

Deși pe termen scurt aceste situații pot aduce venituri mai mari „în mână”, pe termen lung ele reduc drastic pensia. Sistemul public ia în calcul doar veniturile declarate, astfel că sumele câștigate informal nu contribuie deloc la pensie. Consecința este fie un punctaj mai mic, fie chiar lipsa unor ani întregi din calcul.

Pentru a înțelege impactul real, este esențial ca fiecare persoană să își verifice istoricul contribuțiilor și să identifice eventualele perioade lipsă. Se pot face simulări estimative ale pensiei, pornind de la punctajul acumulat până în prezent. Dacă, de exemplu, cineva a lucrat 10 ani fără contribuții, acei ani nu vor conta deloc, ceea ce poate reduce semnificativ suma finală.

Lipsa contribuțiilor nu afectează doar valoarea pensiei, ci și dreptul de a primi pensie. Există un stagiu minim necesar; dacă acesta nu este atins, persoana poate primi doar o indemnizație socială minimă sau poate fi nevoită să muncească mai mult timp. Chiar și atunci când pragul minim este îndeplinit, anii lipsă scad media și duc la o pensie mai mică.

Există totuși unele soluții pentru a reduce pierderile. Statul permite, în anumite condiții, cumpărarea retroactivă de vechime, dar cu limitări: se pot acoperi maximum 6 ani, iar costurile sunt ridicate. În prezent, un an de vechime costă peste 12.000 lei și urmează să se scumpească, ceea ce face ca recuperarea completă a perioadelor lipsă să fie dificilă și costisitoare. O altă opțiune este contribuția voluntară în anii rămași până la pensionare, care poate crește punctajul total.