Sánchez a luat această decizie după ce guvernul său a pierdut vinerea trecută votul asupra celor două decrete privind locuințele, un eșec care a evidențiat lipsa unei majorități parlamentare capabile să susțină măsurile propuse de executiv. În aceste condiții, premierul a ales să scurteze legislatura cu aproximativ nouă luni și să ceară un nou mandat electoral.
Sánchez a făcut bilanțul unei legislaturi foarte dificile și a cerut un sprijin mai mare pentru proiectul progresist, care a fost întrerupt vineri, când s-a constatat că guvernul nu dispune de o majoritate în Congres, nici măcar pentru a aproba măsuri de urgență privind locuințele.
Pedro Sánchez: „În urmă cu mai bine de trei ani, alegătorii au decis să acorde din nou încrederea unui guvern de coaliție progresist. A trebuit să gestionăm situații de urgență fără precedent, să navigăm într-un context internațional foarte dificil; a trebuit să lucrăm cu un Congres extrem de conflictual. A trebuit să ne confruntăm cu elite foarte puternice care nu candidează la alegeri, dar vor să controleze țara noastră. Și cu cea mai rea opoziție din istorie, care blochează politici benefice pentru țară și le boicotează de la nivelul comunităților autonome”.
„Am transferat acestor guverne regionale mai multe resurse ca niciodată, iar ele au cumpărat penthouse-uri și au privatizat spitale”, a spus Sánchez, care a atacat-o direct pe Isabel Díaz Ayuso.
„În ciuda acestui fapt, Spania nu a încetat să avanseze; este economia cu cea mai rapidă creștere din UE, iar puterea de cumpărare a crescut de trei ori mai mult decât în Franța sau Germania.”
„Am extins bursele, concediile de maternitate, serviciile pentru persoanele dependente și pachetul de servicii medicale. Și am început o modernizare profundă a țării prin fondul Next Generation. Mai mult de jumătate din energia noastră provine din surse regenerabile. Și am refuzat să sacrificăm statul bunăstării pe altarul procentului de 5%”, a insistat el. ”
„Am făcut tot ce ne-a stat în putere, ne-am străduit să construim o lume mai bună. Am sprijinit Ucraina, UE și ONU, luptând împotriva tiranilor și a tehnooligarhilor. Ne-am dublat ajutorul pentru cooperarea internațională. ”
„Toate acestea au transformat Spania într-un reper mondial pentru pace, feminism și prosperitate. Am obținut cele mai bune rezultate economice și sociale dintre toate guvernele. Este un fapt”, a susținut Sánchez, revendicând această imagine bună la nivel internațional.”
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2026/10/Pedro-Sanchez.jpeg)
Premierul spaniol Pedro Sánchez a anunțat convocarea alegerilor legislative pentru 29 noiembrie, după ce l-a informat pe rege, susținând că guvernul are nevoie de o majoritate progresistă mai largă în Parlament pentru a putea adopta mai multe măsuri. Sánchez a precizat că decizia va fi formalizată în cadrul unei ședințe extraordinare a Consiliului de Miniștri, fără să explice ce intenționează să facă în privința decretelor respinse de Parlament.
După un weekend de reflecție și numeroase consultări cu membri ai guvernului său, lideri ai partidului și reprezentanți ai formațiunilor politice partenere, Sánchez a decis să facă pasul înainte și să dizolve Parlamentul, cu nouă luni înainte de încheierea legislaturii.
De această dată, situația este diferită de cea din 2023, când premierul a anunțat surprinzător convocarea alegerilor, la doar câteva ore după rezultatul dezastruos obținut de PSOE la alegerile municipale și regionale din acel an.
Acum, Sánchez a reflectat asupra deciziei timp de câteva zile și a ascultat apelurile liderilor socialiști și ale unor membri importanți ai guvernului său, care consideră că momentul actual oferă o oportunitate de a intra în cursa electorală, în condiții ceva mai bune decât în urmă cu câteva săptămâni.
Într-un fel, acest lucru se întâmpla deja de mai multe luni, în special în cazul opoziției, care a cerut fără încetare convocarea alegerilor aproape de la începutul legislaturii.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2026/10/Pedro-Sanchez-in-2023-1.jpg)
Acum, provocarea este mult mai dificilă. Practic, toate sondajele realizate de institute private de cercetare a opiniei publice indică o victorie categorică a dreptei, inclusiv cu peste 50% din voturi cumulat pentru PP și Vox, formula care ar urma să preia guvernarea după opt ani de ciclu politic dominat de stânga.
Strategia pe care Sánchez va încerca să o folosească este mobilizarea alegătorilor progresiști dezamăgiți după o legislatură tumultuoasă, marcată de protestele de stradă generate de legea amnistiei, de crize de tot felul – de la fenomenul DANA la Ceuta, trecând prin tragedia feroviară de la Adamuz – și de grave cazuri de corupție în cercul apropiat al liderului socialist. Aceste scandaluri au dus la încarcerarea celor mai apropiați colaboratori ai săi din partid, José Luis Ábalos și Santos Cerdán.
PSOE va face acum toate eforturile pentru a recupera segmentele electoratului care s-au îndepărtat de partid și care sunt mai sensibile la criza locuințelor, problema care a ajuns brusc în centrul agendei politice naționale.
Declanșatorul convocării alegerilor a fost înfrângerea suferită vinerea trecută de guvern în Congres, unde au fost respinse cele două decrete pregătite ca răspuns la mobilizarea socială apărută după evacuarea din locuință, la Madrid, a unei femei în vârstă de 87 de ani, Maricarmen Abascal.
Înfrângerea s-a produs după ce Junts și-a adăugat voturile la cele ale dreptei naționaliste, în pofida faptului că guvernul negociase cu separatiștii catalani o parte din conținutul decretelor. Eșecul parlamentar a scos în evidență ceea ce devenise deja clar de mai multe luni: Sánchez nu dispune de o majoritate parlamentară pentru a adopta măsuri de anvergură.
Astfel, a fost abandonat planul premierului de a prezenta primele proiecte de buget din întreaga legislatură, pentru a pune cel puțin în scenă o încercare de negociere cu grupurile parlamentare, pentru a prezenta o declarație de intenții privind viitoare măsuri sociale și pentru a-și prelungi mandatul cu încă câteva luni.
Schimbarea de direcție produsă după evacuarea lui Maricarmen și după apariția taberelor de protest pentru locuințe este considerată în PSOE o oportunitate de a aborda alegerile într-un climat ceva mai favorabil decât cel din ultimele săptămâni.
Valul migrator a adus în prim-plan un subiect despre care toți analiștii consideră că avantajează dreapta. În cazul locuințelor, situația este exact inversă. Sondajele arată că majoritatea cetățenilor, inclusiv procente ridicate dintre alegătorii de dreapta, susțin măsuri promovate de stânga, precum plafonarea prețurilor chiriilor.
Un alt obstacol major cu care va trebui să se confrunte Sánchez este slăbiciunea zonei politice aflate la stânga PSOE, care în 2023 a fost decisivă pentru împiedicarea victoriei blocului de dreapta.
Formațiunea cunoscută anterior sub numele Sumar și care urmează să se numească Frente Amplio nu are nici măcar un candidat stabilit. Spre deosebire de alegerile precedente, este posibil ca acest segment politic să candideze separat, prin două formațiuni, dacă ruptura dintre Sumar și Podemos nu va fi în cele din urmă depășită.
După erodarea puternică a guvernului pe fondul crizei din Ceuta, în PP și Vox s-a instalat sentimentul că, de această dată, victoria nu le va mai scăpa. Acest lucru nu va împiedica însă competiția dintre cele două formațiuni pentru stabilirea raportului de forțe în cazul în care, după alegeri, vor obține împreună majoritatea.
În ultimii trei ani, PP a rămas, practic, blocat în jurul pragului de 30% din voturi, cu rezultate foarte asemănătoare celor din 2023, în timp ce Vox a înregistrat o creștere semnificativă.
Pentru prima dată în istoria recentă, liderul formațiunii care obținuse cele mai multe voturi nu a fost desemnat premier, în acest caz liderul PP. Sánchez și-a păstrat funcția printr-o aritmetică complexă și fragilă a alianțelor, în mare parte din cauza dependenței de Junts, formațiunea independentistă a fostului președinte al Cataloniei, Carles Puigdemont, care a fugit din Spania.
Decizia a provocat prima mare criză a legislaturii, în condițiile în care dreapta a ieșit masiv în stradă, iar fostul premier José María Aznar a lansat un apel către toți cei interesați să înlăture guvernul: „Cine poate, să acționeze”.
Legea amnistiei nu a putut fi aplicată în cazul tuturor persoanelor vizate, printre acestea aflându-se și Puigdemont, din cauza opoziției Tribunalului Suprem. Treptat, Junts s-a îndepărtat de majoritatea care îl susținuse pe Sánchez la învestire.
Pe măsură ce atenția s-a mutat de la problemele teritoriale către cele economice și sociale, a devenit evident că majoritatea de stânga din legislatura precedentă dispăruse. Junts a ajuns astfel să voteze în numeroase rânduri alături de adversarii săi declarați, PP și Vox.
Pierderea majorității a dus la o altă situație anormală și fără precedent: mandatul lui Sánchez se încheie fără ca guvernul să fi prezentat vreun proiect de buget în trei ani.
Încheierea legislaturii include și o ultimă ironie: Junts, același grup politic care a făcut posibil începutul mandatului lui Sánchez, a provocat și încheierea acestuia, cu doar câteva zile înainte de a fi înlăturate obstacolele pentru revenirea în Spania a lui Puigdemont. Legea amnistiei acordată acestuia a contribuit în mare măsură la erodarea imaginii lui Sánchez.
Celălalt front major care l-a slăbit treptat pe liderul socialist a fost cel judiciar. Unele decizii au fost primite fără prea multe controverse – precum condamnarea lui Ábalos sau ancheta privind rețeaua lui Leire Díez –, în timp ce altele au fost extrem de controversate, precum procedurile judiciare care îi vizează soția și fratele sau cazul care s-a încheiat cu condamnarea fostului procuror general al statului, Álvaro García Ortiz.
Sánchez a gestionat mai bine alte crize, precum cea provocată de devastatoarea DANA din Valencia, în octombrie 2024. Până când criza din Ceuta a creat o nouă breșă în credibilitatea guvernului.
Sánchez și-a construit aproape o legendă în jurul capacității sale de a depăși cele mai dificile situații, încă din 2016, când vechea gardă a PSOE l-a înlăturat din conducerea partidului, pentru că a refuzat să îl susțină pentru funcția de premier pe Mariano Rajoy.
Însă niciodată nu a trebuit să urce un munte atât de înalt și abrupt precum cel reprezentat de aceste alegeri, pe care a încercat să le evite luni la rând. În cele din urmă, realitatea unui Parlament fără majoritate s-a impus, scrie El Pais.
Citește și: Germania și Spania, în conflict deschis privind bugetul UE