Guvernele țărilor membre UE sunt supuse unei presiuni puternice pentru a finaliza un acord înaintea alegerilor de anul viitor din Franța, Italia, Spania și Polonia, care riscă să perturbe negocierile și să întârzie plățile către fermieri și cercetători.
Ele încearcă să își protejeze proiectele prioritare și să își ferească contribuabilii de plata unor sume mai mari către Bruxelles, în condițiile în care negocierile intră în ceea ce oficialii speră să fie ultimele luni, scrie POLITICO.
După aproape un an de negocieri dificile, statele membre par să fie încă departe de un compromis, iar divergențele se accentuează de la o zi la alta, după cum arată două articole publicate de taberele rivale.
Un articol este semnat de ministrul spaniol al Economiei, Carlos Cuerpo, iar altul de liderii Germaniei, Danemarcei, Țărilor de Jos, Austriei și Finlandei.
Carlos Cuerpo, viceprim-ministru al Spaniei și ministrul Economiei, Comerțului și Afacerilor, a rupt rândurile și a cerut alocarea unor sute de miliarde de euro în plus pentru bugetul comun al UE, precum și amânarea rambursării datoriei contractate după pandemia de COVID-19, pentru a elibera 11 miliarde de euro pe an, care să poată fi cheltuite pentru agricultură, apărare și competitivitate.
„Următorul buget pe termen lung ar trebui stabilit la 2% din VNB-ul UE [venitul național brut], un nivel proporțional cu provocarea de a susține atât economia, cât și coeziunea socială”, a cerut Cuerpo.
Într-un alt articol, Friedrich Merz din Germania, Mette Frederiksen din Danemarca, Rob Jetten din Țările de Jos, Christian Stocker din Austria și Petteri Orpo din Finlanda, ale căror țări contribuie cu aproximativ 40% din bugetul total, au respins ambele propuneri ale Spaniei.
Aceștia au susținut că mai mulți bani și mai multă datorie nu reprezintă soluția, ci problema.
„Nu putem pur și simplu să adăugăm fiecare nouă prioritate peste toate cele vechi și să trimitem contribuabililor factura”, au scris ei.
Cei cinci lideri fac presiuni asupra Irlandei, care deține președinția rotativă a Consiliului UE pentru șase luni și coordonează negocierile, pentru ca aceasta să reducă cu sute de miliarde de euro valoarea propunerii care urmează să fie prezentată în următorul document de negociere, așteptat în octombrie.
Oficiali implicați în negocieri, care au vorbit cu POLITICO sub protecția anonimatului deoarece discuțiile sunt confidențiale, consideră că reduceri mai moderate reprezintă cel mai probabil rezultat.
Bugetul UE pentru șapte ani, cunoscut drept cadrul financiar multianual, care stabilește cheltuielile Uniunii, de la subvențiile pentru fermieri până la programele de schimburi pentru studenți, face obiectul unora dintre cele mai dificile negocieri de la Bruxelles și pune grupuri diferite de țări membre în tabere opuse.
Pentru a încerca să apropie pozițiile statelor membre, președintele Consiliului European, António Costa, a vizitat 25 de țări UE în ultima lună pentru a afla pozițiile liderilor cu privire la cele mai sensibile probleme aflate pe masa negocierilor. Joi, el și-a continuat turneul la Dublin.
Aproximativ 300 de miliarde de euro trebuie rambursate în perioada 2028-2058. În timp ce plata dobânzilor este stabilită și nu poate fi modificată, guvernele au o marjă mai mare de manevră în stabilirea calendarului de rambursare a principalului.
Planul actual obligă guvernele UE să concentreze rambursările la începutul perioadei și să contribuie cu 25 de miliarde de euro pe an în următorul ciclu bugetar. Criticii susțin că acest lucru limitează fondurile disponibile pentru alte domenii de cheltuieli și restrânge și mai mult spațiul de negociere.
Ca soluție alternativă, Cuerpo a propus amânarea calendarului de rambursare pentru a elibera încă 11 miliarde de euro pe an.
„Rezultatul rămâne neschimbat: o reducere constantă și predictibilă a obligațiilor, la timp”, a scris Cuerpo în articolul publicat de POLITICO.
Ideea sa este susținută de Comisia Europeană și de un număr tot mai mare de state membre, printre care Italia, Franța, Portugalia și Polonia.
Mai mulți oficiali afirmă, în discuții private, că această opțiune ar putea reprezenta o soluție de ultim moment pentru facilitarea unui acord în decembrie.
Susținătorii propunerii vor trebui însă să depășească opoziția Germaniei și a aliaților săi, care s-au opus în mod tradițional datoriei comune a UE.
În articolul lor de opinie, aceștia au scris că valul de cheltuieli de după pandemie „a împovărat deja următorul CFM cu aproape 170 de miliarde de euro. Acei bani nu mai sunt disponibili pentru noile noastre priorități”.
Argumentul lor este că amânarea rambursării principalului ar genera economii reduse și, prin urmare, nu poate înlocui reducerea dimensiunii totale a bugetului.
„Bugetul UE este plătit, în cele din urmă, de cetățenii europeni”, au afirmat ei. „Acest lucru rămâne valabil indiferent de mecanismul de finanțare pe care îl inventăm. Prin urmare, nu putem evita întrebarea dificilă privind volumul total.”