Țările transcontinentale își exercită suveranitatea pe teritorii ce se întind pe mai mult de un continent. Deși o serie de state administrează teritorii ce se află pe mai multe continente, Chile este unica țară care se definește oficial ca fiind „tricontinentală”, adică se întinde pe trei continente: America, Oceania și Antarctica.
Chile își revendică o poziție geografică unică pe trei continente, iar acest statut este susținut de împărțirea sa teritorială în trei mari zone:
Chile continental – Este cea mai mare parte a țării, cu o fâșie lungă ce se întinde de-a lungul coastei Conului Sudic, fiind limitată la est de lanțul muntos Anzi și la vest de Oceanul Pacific. Aici trăiește aproape întreaga populație a Chile.
Chile insular – Acesta include un grup de insule din Oceanul Pacific, unele dintre ele situate în Polinezia, cum ar fi faimoasa Insulă Paștelui, care face parte din Oceania. Aceste insule situează Chile într-un context geografic și cultural diferit de restul Americii de Sud.
Teritoriul Antarctic – Chile revendică o vastă zonă de peste un milion de kilometri pătrați, situată între meridianele 53° și 90° V, reglementată de Tratatul Antarctic, care îngheață revendicările de suveranitate și permite doar utilizarea teritoriului în scopuri pașnice și științifice.
Chile își afirmă statutul de țară tricontinentală nu doar pe baza geografiei sale, ci și prin implicarea activă în politica sa externă. Oceanul Pacific joacă un rol esențial în strategia guvernului, având în vedere că insule precum Juan Fernández și Desventuradas sunt parte a regiunii americane a țării, în timp ce Insula Paștelui și Insula Salas y Gómez, aflate în Polinezia, le plasează în Oceania. Astfel, Chile joacă un rol activ în zona Pacificului, gestionând diverse activități precum pescuitul și cercetarea științifică.
Legea chiliană definește această zonă de influență ca fiind un spațiu extins între zona economică exclusivă și platoul continental al Insulei Paștelui, continuând până la Polul Sud. Această delimitare consolidează statutul de „tricontinentalitate” al țării, dându-i o poziție strategică pe scena internațională.
În ceea ce privește relațiile internaționale, Chile a fost activ în încheierea unor acorduri de cooperare în zona Pacificului, cum ar fi Alianța Pacificului, Acordul cuprinzător și progresiv pentru parteneriatul transpacific și Acordul de parteneriat economic strategic transpacific. Aceste tratate extind influența țării dincolo de limitele Americii de Sud, integrând-o într-o rețea de colaborare regională ce acoperă întreaga zonă a Pacificului.
În ceea ce privește Antarctica, Chile a revendicat încă din anul 1940 un sector vast al acestui continent, de aproximativ 1.250.000 de kilometri pătrați. Deși Tratatul Antarctic interzice suveranitatea în zonă, Chile menține o prezență activă prin baza sa Villa Las Estrellas, care nu doar că sprijină cercetarea științifică, dar are și facilități de sănătate, educație și telecomunicații.
În domeniul educațional, conceptul de tricontinentalitate este important pentru identitatea națională a Chile. Deși aspectele legate de Antarctica sunt mai puțin subliniate în școlile chiliene, educația pune accent pe importanța cercetării științifice și a conservării ecosistemelor unice din zonele polare. În acest context, tineretul chilian este învățat să prețuiască poziția geografică a țării și să înțeleagă rolul său important în cercetările internaționale.