Tradiții și obiceiuri în Joia Mare. Ce nu se face în Joia Mare

Credincioșii își amintesc în Joia Mare de patru momente cheie: spălarea picioarelor ucenicilor, un gest de smerenie și iubire prin care Hristos le-a oferit o lecție de slujire și umilință; Cina cea de Taină, ultima masă a lui Iisus cu apostolii, când a instituit Taina Euharistiei, oferindu-le pâinea și vinul ca simboluri ale Trupului și Sângelui Său; rugăciunea din Grădina Ghetsimani, moment de adâncă suferință sufletească înainte de a fi prins; și trădarea lui Iuda, urmată de arestarea lui Iisus, începutul drumului spre Răstignire.

Joia Mare este marcată de tradiții și obiceiuri păstrate cu sfințenie mai ales în mediul rural

În Joia Mare se vopsesc ouăle, de regulă în roșu, simbol al sângelui vărsat de Hristos, iar credința populară spune că acestea nu se strică pe parcursul anului. În unele zone se aprind focuri pentru sufletele celor adormiți, menite să le lumineze calea.

Credincioșii participă la Denia celor 12 Evanghelii, una dintre cele mai lungi și emoționante slujbe ale anului bisericesc, în care se citesc relatările Patimilor Domnului.

Joia Mare este și o zi de post aspru, rugăciune și reculegere

Conform tradiției, nu se spală rufe, nu se face curățenie și nu se muncește în gospodărie, mai ales după-amiaza, pentru a respecta durerea Mântuitorului.

Din punct de vedere spiritual, Joia Mare ne cheamă la iubire, smerenie și iertare

Este un moment în care credincioșii sunt invitați să își amintească sacrificiul suprem al lui Hristos și să se pregătească sufletește pentru Înviere, prin spovedanie și împărtășanie, reflectând asupra sensului profund al credinței și al jertfei Mântuitorului.

În tradițiile românilor, Joia Mare se mai numește Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimărița

Joia Mare reprezintă termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepa. La cele leneșe se spunea că vine Joimărița să vadă ce-au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase să lucreze tot anul.

Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morți

În această zi se face ultima pomenire a celor adormiți din Postul Mare. În Oltenia și alte zone se aprind, în zori, în curți sau la morminte, focuri pentru morți din boz sau nuiele; se spune că ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru când s-a lepădat de Hristos, potrivit crestinortodox.ro.

În unele locuri, din zona Clujului, de Joia Mare se striga peste sat. Strigarea era făcută de Voevoda Țiganilor, un tânăr căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din Postul Mare.

Spiritualitatea românească păstrează și câteva legende legate de înroșirea ouălor

Cea mai cunoscută spune că, întâlnindu-se cu fariseii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a înviat. Ei au răspuns că atunci va învia Hristos când se vor înroși ouăle din coșul ei. Și, pe dată, ouăle s-au făcut roșii. O altă legendă spune că, după Înviere, fariseii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena, iar pietrele s-au prefăcut în ouă roșii.

Mai există legenda conform căreia, sub crucea pe care a fost răstignit Hristos, Maria Magdalena a pus un coș cu ouă, care s-au înroșit de la sângele ce cădea din rănile Domnului.

Oul, simbol al fecundității și al formei aproape desăvârșite, era folosit și de alte popoare în ritualurile lor de sărbători

Popoarele Asiei și Europei care sărbătoreau Anul Nou la echinocțiul de primăvară ofereau în dar ouă roșii prietenilor și vecinilor. Acest obicei, practicat în Italia, Spania, Franța, Rusia și Persia, s-a transmis creștinilor de la păgâni.

Romanii foloseau ouăle roșii la sărbătoarea lui Janus. La perși, egipteni, greci și gali oul era emblema universului, operă a divinității supreme. La creștini se credea că el îl reprezintă pe Creator, care creează tot și conține în sine totul.

La români, oul este nelipsit în ultimele zile ale Postului Mare, fiind consumat de Paște după ce este sfințit, iar întreaga familie ciocnește ouă. În dimineața primei zile de Paște, în Bucovina, există obiceiul de a te spăla cu ou roșu și cu bani pentru a avea fața roșie ca oul și a fi bogat tot anul.

Citește și: Care este forma corectă – Paște sau Paști? Experții au lămurit problema