Amintiri din epoca ante-PR

Calin Popescu Tariceanu, politician de opozitie si presedinte al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile, intra in redactie, strange cateva maini si se retrage intr-o camera cu redactorul sef si un jurnalist „de la Economic”. Arata, cu documente si calcule, cum afecteaza piata auto o decizie a Guvernului Vacaroiu. 

Ministrul de stat Mircea Cosea coboara la parterul Palatului Victoria si ii inmaneaza jurnalistului o foaie de hartie. „Uitati situatia cu subscrierile la privatizarea prin cupoane, de acum o puteti lua in fiecare saptamana de aici, actualizata. Regret neintelegerea, doamna functionara se va ocupa”.

Un an sau doi mai tarziu, ministrul Reformei, Ulm Spineanu fugareste jurnalistul pe holurile aceleiasi cladiri, ca sa ii explice cum va face el reforma. „Da, aveti dreptate, dar ma scuzati, trebuie sa-l prind pe domnu’ premier Ciorbea”, scapa ziaristul.

La bufetul Guvernului, Mihai Valentin Ionescu, presedintele Agentiei Nationale pentru Privatizare, il invita pe acelasi jurnalist la masa lui: „Sa stii ca e important ce vreau sa-ti spun, poate iesi un articol traznet”.

Ministrul Finantelor, Mircea Ciumara raspunde la telefon: „Da, ai fost pe faza, astazi a expirat hotararea cu plafonarea pretului la uleiul comestibil, e posibil ca de maine sa se scumpeasca”.

Pe o terasa din Calea Victoriei, tanarul politician Ludovic Orban prezinta la o cafea un proiect de reglementare a sectorului energetic, un fel de act constitutiv pentru o institutie similara ANRE-ului de azi.

Directori de firme suna in redactie: „Tu ai scris articolul ala? E binisor spre slabut. Treci maine pe la mine sa-ti dau un subiect tare”.

Redactorul sef se ratoieste: „Cum, esti acreditat la Agricultura de trei saptamani si tu nu ai telefonul ministrului? Poate vrei sa te sanctionez!”.

Toate astea se intamplau de-adevaratelea in anii ’90. Acum suntem in 2013, ziaristii nu-si mai bat capul sa afle telefoanele ministrilor si nici nu le da prin gand sa stea la cafele cu ei. Nu mai avem vorbe intre noi. Avem mult, mult PR.