An sabatic la 23 de ani

O sa spuneti ca un om de 23 de ani ca Andrei Blotzu e prea tanar ca sa fie obosit de Romania. Si chiar asa: de ce-ar astepta sa oboseasca? Blotz, cum ii zic prietenii, e de formatie matematician, se joaca de mic cu calculatoarele, e partener in Warner Howlett, o apreciata firma de web design si, din octombrie 2009, s-a hotarat sa traiasca in Asia de Sud-Est. O fi bine? O fi rau?

Blotz, cum ai ajuns in Thailanda?

Colegul si partenerul meu de afaceri Cristi Malaia a venit la mine intr-o zi si m-a intrebat cum ar fi daca am lucra din alta parta, eventual alta tara. Ca si variante de inceput aveam Thailanda si Madagascar. Am spus DA fara sa apuc sa ma gandesc prea bine.

De ce-ai plecat?

De ce nu ? In momentul in care m-am decis, aveam doua optiuni de viitor. Prima ar fi fost sa ma inscriu la un master in vestul Europei, eventual Danemarca, iar a doua sa continuu la universitate.

Am ales a treia varianta: un viitor care sa nu includa doua-trei diplome, cubical-uri, si credit pe 30 de ani pentru satisfacerea unor nevoie impuse de societate.

Unde stai mai exact?

Momentan locuiesc in Koh Pha Ngan, o insula din Golful Thailandei. Am inchiriat o casa pe plaja intr-un sat de pescari cu aceeasi bani cu care as fi stat intr-o garsoniera in Bucuresti. Ma gandesc sa la mut undeva in jungla, ca langa plaja e cam cald ziua.

Din ce traiesti?

Pasiunea mea este programarea, domeniu care imi permite sa lucrez online. Lucrez ce lucram si in tara. Online-ul inseamna ca pot lucra de oriunde din lume atata timp cat am o conexiune decenta la internet. Clientii nostri sunt in mare parte din Romania, pe multi nici nu ii cunosc personal. De relatia cu clientii se ocupa Cristi.

Ce-ai castigat cu plecare asta?

Libertate.
In primul rand mi-am castigat independenta sociala. Nu mai sunt legat nici de familie, nici de prietenii de acasa intr-un mod direct, nu mai aud zilnic despre politica, gropile din Bucuresti sau noile norme UE.
Timp.
Aici lucrez mai putin si mai eficient. Am trecut de la 12 ore pe zi la 5-6. Ca sa nu mai spun ca-mi face placere sa ma asez la calculator si sa lucrez. De multe ori, abia astept.

Ai pierdut ceva?

Nu am pierdut mare lucru. Am „pierdut” doar trezitul de dimineata, drumul pana la birou, blocajele in trafic, stresul constant si lista poate continua cu multe alte „binefaceri”.
Nu aveam cum sa pierd apropierea fata de familie si prieteni pentru ca munca imi ocupa marea parte din zi si socializam destul de rar. Munceam 12 ore pe zi, 8 le dormeam, restul se irosea pe drumurile intre casa si birou, cumparaturi si alte nimicuri.

De ce ti-e dor?

In afara de familie, pot spune ca imi este dor de anumite mancaruri traditionale, pentru care nu gasesc ingrediente in Thailanda, deci nu le pot gati. A, mi-e dor si de putina zapada. Un alt neajuns ar fi lipsa unui vin bun si accesibil ca pret.

Ai 23 de ani. Trebuie sa te si distrezi. Cum te distrezi?

E cam greu sa nu te distrezi aici, avand in vedere ca sunt cel putin patru petreceri majore in fiecare luna, plus festivalurile. Iesirile seara la karaoke, mancarea traditionala, mersul pe motocicleta, inotatul de dimineata, fetele thailandeze si sa nu uitam celebrele buckets of joy (Nota: bucket of joy este un cocktail traditional in Koh Pha Ngan; se amesteca rom sau whisky cu Coca-Cola intr-o galetusa la care se adauga gheatza si cateva paie, pentru a servi bautura impreuna cu prietenii).

Te-ai schimbat? Daca da, in ce fel?

Pai…dupa doar 5 luni pe insula asta, mi-am schimbat radical perspectivele. Odata ajuns aici, am realizat ca o viata buna inseamna sa ai tot ceea ce iti doresti, cu conditia sa stii ce iti doresti cu adevarat. Am ajuns sa am o viata mult mai simpla si mai sanatoasa din toate punctele de vedere, am renuntat la toate lucrurile care de fapt ma trageau in jos si psihic si fizic.
Astfel am mereu un zambet pe fata, o atitudine mult mai pozitiva si am slabit 10 kg mancand pe saturate.

De cine ti-e dor si cum faci sa nu-ti mai fie?

Inca nu am ajuns la apogeul dorului. Inca sunt ocupat sa descopar si sa inteleg cat de cat Thailanda, iar chestia asta imi ocupa mare parte din timpul care-mi ramane dupa munca. Sa intelegi Thailanda e un job in sine. Full time!
Cu cei din tara, familie si prieteni, vorbesc in fiecare zi pe net. Tot incerc sa ii corup sa vina si ei aici.

Ce crezi despre conceptul „dor de tzara”?

Cred ca mai corect este „dor de casa”. Atata timp cat ajungi sa consideri „acasa” acolo unde te afli nu prea are cum sa iti fie dor. In momentul in care ma voi integra complet, voi putea considera ca aici este casa mea. Probabil ca atunci cand ma voi intoarce in Romania, dorul de tzara va fi un dor de Thailanda.

Cand te intorci? Aaa, chiar…te intorci?

O sa ma intorc in tara la sfarsitul anului, probabil prin noiembrie. Nu stiu inca sigur daca o sa revin in Thailanda. Totul depinde de cum evolueaza lucrurile anul asta.

Ce i-ai sfatui pe oamenii de varsta ta sa faca?

Sa faca ce isi doresc. Plecatul din tara nu reprezinta solutia tuturor problemelor. Depinde de fiecare.

Stiu ca ai o iubita thailandeza. Cum e relatia voastra?

Da, am o iubita, o cheama Non. Este de fel din nordul Thailandei si lucreaza aici, pe insula. Relatia noastra e atipica, avand in vedere bariera lingvistica. Ea vorbeste doar thailandeza si un dialect al regiunii din care provine. Din engleza deocamdata stie doar Yes, No si OK. Incerc eu sa suplinesc, invatzand cu sete fiecare cuvintzel thailandez care-mi iese in cale.
In ciuda barierei de limba, cred ca avem o relatie mult mai autentica, in care problemele marunte si false ale unei relatii obisnuite sunt eliminate. Sau cel putin asa ni se intampla acum. Ne intalnim, ne distram impreuna, gatim unul pentru celalalt, vedem filme, ne plimbam, radem. Si, pentru ca nu vorbim aceeasi limba, nu ne certam niciodata.