Aplicarea la un caz concret a metodei de decizie conceptute de Kenneth Goodpaster

Voi prezenta in acest articol un exemplu de aplicare a modelului de decizie etica pe care l-a conceput Kenneth Goodpaster ( Kenneth Goodpaster, Ethical frameworks for management, in J.B. Matthews, K. Goodpaster, L. Nash (ed.), Policies and Persons, New York: McGraw-Hill, 1985, pp. 507- 522).

Cazul pentru care voi contura o solutie la o problema etica este partial real si partial fictiv, unele detalii fiind modificate pentru a nu leza in vreun fel persoanele si compania implicate.N.U. si R.U. sunt colegi la o firm? (I.P.) ce ofer? servicii in IT. Sarcinile ce ii revin lui N.U. reprezinta continuarea sarcinilor indeplinite de R.U., deci munca primului depinde de munca celuilalt. Cei doi sunt si prieteni, nu doar colegi. Problema lui N.U., care impune o decizie etica, a aparut in momentul in care R.U. a inceput sa lucreze mai putin, el ocupandu-se in timpul programului la I.P. de alte sarcini pe care le primeste de la alti solicitanti. R.U. si-a motivat comportamentul prin nevoia de a castiga mai multi bani, avand de intretinut o familie numeroasa. N.U. are insa probleme cu seful lor, acesta plangandu-se de ritmul incet in care lucreaza si de apropierea termenelor de predare a proiectelor. N.U. si-ar indeplini la timp sarcinile, dar este impiedicat de R.U. Acesta din urma este un angajat mai vechi si are o varsta mai inaintata decat N.U., astfel ca seful il admonesteaza intotdeauna pe N.U. pentru intarzieri, amenintandu-l chiar cu concedierea. N.U. are nevoie sa ia o decizie pentru a iesi din sau macar a ameliora aceasta situatie stresanta pentru el. Prima faza a metodei lui Goodpaster consta in a identifica partile implicate siproblemele etice legate de ele si in a descoperi valorile si asumptiile etice semnificative sustinute de fiecare.

Partile implicate sunt in primul rand N.U. ?i R.U., iar in plan secund seful celor doi. Ma voi referi insa doar la N.U. si R.U., fiidnca principala problema etica din situatia prezentata este cea a comportamentului pe care primul ar trebui sa-l adopte in raport cu al doilea. N.U. se simte prins intre loialitatea fata de prietenul sau si datoria fata de seful sau, dar si teama ca acesta l-ar sanctiona. Loialitatea fata de R.U., dar si faptul ca acesta munceste ca sa-si sustina familia, il determina pe N.U. sa nu divulge faptul ca prietenul sau nu lucreaza doar pentru I.P. In acelasi timp, N.U. nu mai vrea sa se confrunte cu stresul provocat deneindeplinirea datoriei fata de firma si de amenintarile sefului. Astfel, N.U. se ghideaza dupa valorile loialitatii, prieteniei, datoriei, in vreme ce R.U., fara a avea intentia de a nesocoti datoriile fata de I.P., acorda totusi prioritate valorilor legate de familie si de datoria lui fata de familie.

A doua faza a metodei lui Goodpaster presupune trei pasi. Intai, trebuie identificate actiunile care asigura fiecarei parti implicate cel mai mare raport cost/beneficiu. Ar trebui in primul rand aratat care sunt variantele de actiune ale lui N.U. ce implica o decizie etica. Ceea ce poate face el este fie sa lase situatia sa continue in acelasi mod, fie sa il divulge pe R.U., fie sa aiba o discutie serioasa cu R.U., in urma careia sa obtina angajamentul prietenului sau ca acesta isi va schimba comportamentul. Dintre cele trei actiuni enumerate, ultima este cea care asigura un raport cost/beneficiu avantajos pentru toate partile: N.U. isi respecta valorile, R.U. nu sufera urmari negative (sau cel putin nu se pot face ipoteze intemeiate privind consecintele rele pentru el).

In continuare, trebuie evaluate actiunile pentru a descoperi care dintre ele reflecta cel mai bine drepturile fiecarei parti implicate. Dezideratul este ca partile sa fie tratate impartial, or tocmai aici intervine problema etica: cum poate N.U. sa decida, astfel incat sa nu nedreptateasca pe cineva, inclusiv pe el insusi. Este ambiguu totusi ce se intelege prin drepturi. Am putea sa spunem ca unul din drepturile lui R.U. este acela de a castiga destui bani pentru a-si intretine familia. Dreptul lui N.U. este cel de a fi linistit la locul de munca si de a nu suferi din cauza colegilor. Din acest punct de vedere tot cea de-a treia varianta de actiune pare preferabila.

Odata abordate problema raportului cost/beneficiu si cea a drepturilor partilor implicate, trebuie analizat care din parti are prioritate din punctul de vedere al obligatiilor si datoriilor decidentului fata de ele. N.U. trebuie sa tina cont de faptul ca scopul pentru care R.U intarzie in realizarea sarcinilor sale este unul bun (o face pentru familia sa) si de faptul ca mai multe persoane sunt implicate (membrii familiei lui R.U.), nu doar R.U. Rezultatul acestei analize pleadeaza tot pentru a treia varianta de decizie.

A treia faza a modelului lui Goodpaster presupune sa raspundem la cateva intrebari:
– coverg pasii din etapa a doua catre o actiune sau sugereaza actiuni divergente; din analiza anterioara se poate deduce ca exista o ac?iune spre care converg pasii realizati in faza a doua a procesului decizional;
daca pasii fazei a doua sugereaza actiuni divergente, care are trebui sa aiba prioritate asupra celorlalte poate acum sa fie eludata? – Exista considerente etice care au fost trecute cu vederea in etapele anterioare? Care sunt acelea;
– exista considerente etice care au fost trecute cu vederea in etapele anterioare si care sunt acelea?

O problema pe care n-am mentionat-o ar fi cea a loialitatii lui R.U. fata de N.U.; am inteles cum stau lucrurile cu loialitatea lui N.U. fata de R.U., dar oareacesta din urma nu are la randul sau datoria de a nu-si pune prietenul in situatii neplacute? Se mai pot identifica si alte considerente etice, dar nu voi insista asupra lor.- Care este decizia sau planul de actiune al persoanei care se confrunta cu problema de etica? La aceasta intrebare agentul moral trebuie sa isi raspunda stabilind pasii pe care ii are de urmat pentru a pune in aplicare decizia ce s-a conturat in urma aplicarii metodei lui Goodpaster.
Drd. Leria Ileana Boros