Ascultarea telefoanelor de serviciu

„Alo, buna iubito, sunt la serviciu si nu prea am chef de munca”.. Oare cati dintre noi nu am fost in situatia de a ne suna mamele, iubitele, amantele sau prietenii, de la serviciu atunci cand cheful de munca era invers proportional cu vremea frumoasa de afara sau cu gravitatea unor probleme personale? Sunt convins ca multi. Ce te faci insa cand convorbirea se poarta in trei: tu, iubita ta si seful tau.

Problema ascultarii telefoanelor de serviciu este una destul de complexa, cu implicatii morale si legale greu de deslusit in spatiul oferit de acest blog. Nu voi avea pretentia ca cele ce le voi sustine reprezinta adevaruri absolute, mai ales ca mari specialisti in domeniu nu au reusit sa ajunga la o concluzie unitara.
Si totusi imi voi spune parerea.

Este legala ascultarea telefoanelor de serviciu de catre angajator? Eu consider ca nu.

Pe de-o parte avem dispozitiile art 28 din Constitutie care stipuleaza ca „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poºtale, al convorbirilor telefonice ºi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”, iar pe de alta parte avem dispozitiile din Codul muncii referitoare la obligatia salariatului de a indeplinii sarcinile de serviciu si de a respecta dispozitiile din Regulamentul intern al angajatorului, obligatii stabilite de art 39 alineat 2.

Se naste asadar intrebarea daca in virtutea dreptului angajatorului de a solicita angajatului respectarea normelor si regulamentelor interne, acesta poate sa-i asculte convorbirile telefonice. Codul Muncii nu stabileste expresis verbis dreptul la ascultarea convorbirilor; prin urmare sustinatorii teoriei dreptului angajatorului, au dedus pe cale de interpretare ca dreptul angajatorului de a cere respectarea regulamentelor interne si a normelor de comportament de la serviciu, poate fi valorificat si pe calea ascultarii convorbirilor telefonice ale salariatului.

Acestia si-au justificat teoria sustinand ca:
– dreptul la ascultarea convorbirilor de serviciu face parte din ansamblul drepturilor pe care le are angajatorul de a supraveghea activitatea salariatilor precum si de a asigura disciplina la locul de munca

– Ascultarea convorbirilor nu poate fi considerata ilegala atata timp cat postul telefonic apartine societatii, si deci este absurd sa consideri ilegala activitatea de ascultare a propriilor posturi telefonice.

Rationamentul de mai sus este gresit in opinia mea si reflecta mai degraba o eventuala lipsa din partea angajatorului in ceea ce priveste activitatea de selectie profesionista a personalului inainte de angajare, precum si lipsa preocuparii de motivare a angajatilor.

Desigur ca nu sustin ca este corect ca in timpul programului de munca sa vorbesti la telefon in chestiuni personale. Insa in disputa juridica dintre dreptul constitutional la secretul corespondentei si dreptul la supravegherea si controlul salariatilor eu tind sa acord prioritate primului.

Si aceasta din patru motive principale:

1. Dreptul la secretul corespondentei este cuprins intr-o norma juridica cu valoare superioara Codului Muncii. Acest drept constitutional nu poate fi infrant doar pentru a da posibilitatea angajatorului de a aplica sanctiuni salariatului de natura disciplinara. Altfel spus, un drept constitutional nu poate fi infrant de un drept nascut dintr-un contract de drept privat;

2. Posibilitatea ascultarii convorbirilor telefonice este stabilita de lege doar in cateva cazuri care tin de savarsirea unor infractiuni sau de siguranta nationala nefiind admisa extinderea acestor situatii si la alte cazuri. Astfel de proceduri se realizeaza doar pe baza mandatului judecatorului si sub supravegherea acestuia.

3. Dreptul la secretul convorbirilor telefonice se aplica indiferent de persoana care este proprietara postului telefonic deoerece ceea ce se protejeaza este insasi secretul convorbirii. Nu se poate admite faptul ca daca porti convorbiri telefonice de la un telefon apartinand altei persoane, dreptul constitutional nu iti mai este aplicabil.(ganditi-va ce s-ar intampla in cazul convorbirilor efectuate de la telefoane publice)

4. Interceptarea fara drept a convorbirilor telefonice este o infractiune prevazuta si sanctionata de Codul Penal in art 212, cu inchisoare de pana la trei ani sau amenda. Simplul fapt ca persoana careia ii interceptezi convorbirile este salariat, nu confera vreun drept angajatorului la violarea secretului convorbirilor telefonice, in lipsa unei prevederi legale speciale in acest sens .

Mai exista si situatia in care la angajare, salariatul semneaza diverse documente prin care accepta sa-i fie ascultate convorbirile efectuate in timpul serviciului, renuntand astfel la dreptul constitutional la secretul convorbirilor telefonice. Sunt suficiente argumente care pledeaza insa impotriva valabilitatii unei astfel de renuntari si la care eu personal achiesez, argumente pe care insa nu o sa le dezvolt aici.

Chiar daca am admite insa posibilitatea unei astfel de renuntari, nu trebuie sa omitem insa faptul ca o convorbire telefonica are ca protagonisti doua persoane; iar daca de la salariat, angajatorul a reusit sa obtina o semnatura prin care renunta la drepturile sale, totusi cu siguranta ca de la mama, iubita sau amanta acestuia nu a obtinut vreun acord prin care accepta sa le fie ascultate convorbirile.

Iar acestor persoane cu siguranta ca angajatorul le incalca dreptul la secretul convorbirilor telefonice, caz in care acesta va putea fi obligat sa suporte consecintele inclusiv de natura penala. Aviz multinationalelor!