Bumerangul Nokia

Scandalul declansat de mutarea fabricii Nokia din Germania in Romania provoaca un deficit de imagine pe termen scurt, dar poate fi folosit pentru atragerea altor investitori straini.

Nokia a decis sa inchida fabrica de la Bochum si sa construiasca una la Jucu, langa Cluj. De ce? Pentru ca romanii muncesc pe salarii mai mici decat germanii, astfel ca grupul finlandez va face economii la cheltuielile cu forta de munca.

Impotriva acestei decizii curg valuri de proteste. Militantii anti-globalizare si-au dat mana cu politicienii (acestia din urma – manati si de interese electorale) pentru a deplange soarta celor peste 2.000 de lucratori din Bochum ramasi fara servici. A fost anuntata si o manifestatie de protest.

Ziaristi – nu numai din Germania, ci si din alte tari – s-au alaturat demersului. Un cotidian elvetian, Tagesanzeiger, incearca sa stoarca lacrimi de la cititori, scriind ca „angajatii germani asteptau de la o companie scandinava mai multa sensibilitate si omenie”.

Toata aceasta campanie are o bataie mai lunga decat mutarea unei fabrici de componente de telecomunicatii. Este strigatul de disperare al Europei Occidentale, amenintata sa piarda multe locuri de munca, in favoarea tarilor din Est.

Acum, situatia e creata, putem anticipa un nou curent anti-romanesc, dupa scandalurile provocate de infractiunile din Italia. Dar, din orice eveniment trebuie extrasa partea favorabila.

Daca as fi in locul premierului Calin Popescu Tariceanu, as face un anunt catre publicatiile straine, ceva de genul „suntem mahniti de drama germanilor deveniti someri in urma inchiderii unitatii Nokia, stim ce inseamna ca multi oameni sa nu aiba o sursa sigura de venit, pentru ca ne confruntam de multi ani cu astfel de probleme si tocmai de aceea invitam si alte mari companii sa investeasca in Romania, unde vor gasi un personal dispus sa munceasca bine, pe salarii mici”.