Cat ne costa salariile lor

Presa a dezvaluit ca Ion Smeeianu, directorul genral al Postei Romane, castiga intre 6.000 si 11.000 de euro pe luna, adica foarte mult pentru economia romaneasca de azi. Premierul Victor Ponta a reactionat in sedinta de Guvern: „M-a deranjat foarte tare”.

La Posta e tot timpul coada, functionarele (platite probabil sub salariul mediu, de 1.500 lei pe luna net) abia mai fac fata solicitarilor, nu au niciun moment liber toata ziua. Sediile sunt improprii, cu spatii insuficiente. Nu merge bine.

Solutia? Sa privatizam. Prima interesata de achizitionare s-a aratat compania similara din Ungaria, Magyar Posta. Daca tranzactia se va produce, Posta se va adauga altor firme de stat, preluate practic de alte state, cum s-a intamplat in petrol, energie electrica, distributia de gaz.

Nu putem sa facem din Smeeianu un capcaun, pentru ca el nu reprezinta un caz singular. Mai mult ca sigur, la fel stau lucrurile si la alte societati inca neprivatizate ca Transgaz, CFR, Hidroelectrica etc. Unde exista nu unul, ci mai multi directori, la diferite nivele, platiti gras.

Sefii de la stat iau salarii mari. Problema nu trebuie privita neaparat la modul comunist („bietii angajati simpli mor de foame”), desi nici aspectul asta nu poate fi neglijat. Dar companiile de stat functioneaza prost si pentru ca se face risipa de bani.

Nu numai statul „sufera” de aceasta boala. Stiu din surse sigure cum un magnat roman a preluat un trust de presa si ca sa le arate cat e de darnic, a dat de la inceput salarii mari si a oferit angajatilor masini de serviciu 4×4. Dupa doi ani, nu mai reusea sa plateasca lefurile, care intarziau cate doua-trei luni.

Si nici macar nu e o „boala” strict romaneasca. BBC a tinut in functie un director general, pe George Entwistle, timp de 5 luni, apoi i-a oferit, „de plecare”, echivalentul a 715.000 de dolari. Omul isi daduse demisia dupa ce aparusera pe post informatii eronate. Caz de incompetenta. Decizia managementului a starnit critici pe Twitter.

Directorul general al HP, Meg Whitman, a primit pentru 2012, primul an petrecut la companie, un pachet de compensatie financiara de 15,4 milioane de dolari. Aceasta in conditiile in care anul trecut compania a inregistrat o pierdere de 12,7 miliarde de dolari, iar actiunile s-au depreciat cu 39%. Whitman a incasat acel bonus oarecum „in avans”, pentru ca are un plan de redresare financiara.

Dar nu avem timp sa ii plangem pe cei cu PIB pe cap de locuitor de 5-6 ori mai mare decat noi. Economia mondiala si cea a Romaniei trec prin momente grele, si fiecare ban conteaza, astfel ca trebuie sa il dramuim cu zgarcenie.

Daca mai continuam sa aruncam cu banii pe fereastra, se vor duce de rapa toate companiile, si de stat si private, si cand vom fi la pamant, ne vom ruga de altii sa ne cumpere, cu catel, cu purcel, la pret oricat de mic. Si poate ca nici macar in conditiile acestea, nu va veni niciun investitor cu forta financiara, cum am patit la Oltchim.

Cu scuzele de rigoare pentru domnii manageri, romanul de rand pare ca are mai multa minte. Chiar pe vremuri de criza, el pune de-o parte tot mai mult din ce agoniseste, dupa cum arata datele Bancii Nationale.

La 31 decembrie 2012, depozitele in lei ale gospodariilor populatiei au inregistrat o crestere de 3,7% (-1,1% in termeni reali) fata de 31 decembrie 2011. Comparativ cu aceeasi luna a anului precedent, depozitele in valuta ale rezidentilor exprimate in lei au crescut cu 14,5% (exprimate in euro, depozitele in valuta ale rezidentilor s-au majorat cu 11,7%).

Dovada ca suntem un popor chibzuit, dar nu prea ne alegem bine sefii.

P.S. Titlul nu e idee proprie, a fost utilizat pe la inceputul anilor ’90 de cotidianul Romania libera, la un articol despre RENEL, compania care ingloba la acea data tot ce tinea de energia electrica. Semn ca nu ne facem bine nici dupa 20 de ani.