Ce va dura mai mult? Bursa, sau realitatea ridicola pe care o descrie?

Uite cum imi calc pe inima si dau din nou in patima blogului.

Nu e bine.

E mare riscul de a te tine de potBLOGarii, doar ca sa te simti bagat in seama.

Ma jurasem ca nu mai consimt la o asemenea dependenta mai grea decat cea a celor care nu merg la teatru dar stau la „toaca” talk-show-uri TV si al reality show-uri cu soacre si nurori.

Dar m-a impins Necuratul sa intru pe un forum despre bursa, in plina smiorcaiala despre lichiditatea (valoarea tranzactiilor) ridicol de mica de la Bursa de Valori Bucuresti.

Forumul este decent, chestiunea in discutie pare puerila: „Cotarea la bursa; o fi bine? o fi rau?” Mi s-a parut mie pueril subiectul, DAR NU E!

Pe scurt, cu exemplul urmator se poate descrie ridicolul situatiei companiilor care nu vin la bursa (in caz ca ar merita sa faca parte din clubul select al celor care sunt pe o piata REGLEMENTATA de capital): Patronul care nu-si duce compania la bursa este ca tatal care are o fata de maritat. Fata ii cere bani, deoarece castiga mai putin decat ar vrea, ca sa se dezvolte.

Nici tatal nu are de unde sa-i mai dea, dar nici nu o marita, ca e frica sa nu o ATINGA barbatul! Restul sunt detalii.

Sa vedem argumentele patronilor defetisti.

Argumentul defensiv, ca patronul se teme de transparenta ceruta de Bursa, se incadreaza in parabola de mai sus. Este drept ca firmele romanesti nu stiu sa comunice, dar nici nu apeleaza la meseriasi in comunicare corporatista. Argumentul agendei se incadreaza in parabola.

Adica nu vii acum la bursa ca e piata jos, ca nu iei mare lucru pe actiunile prin care iti vinzi o parte din proprietate. Ca e piata goala, nu e nimeni pe ea si tocmai vizibilitatea pe care o cautai nu o obtii. Dar…

Daca ai ajuns cu firma intr-un loc ingust in care trebuie sa-i diversifici finantarea, nu mai ai de ce sa astepti momente prielnice pe piata de capital sau ca preturile la bursa sa mai creasca pentru a lua mai mult pe aceeasi actiune. Eventual nu vinzi 10%, ci doar 5%. Si mai lasi de vanzare 55 pentru cand o fi piata mai buna. Dar cele 5% trebuie sa-si merite banii.

Adica toti patronii se gandesc cat iau ei pe actiunea vanduta dar nu si cat merita. Pentru ei merita cam cat ar merita o fata de maritat. Toata viata lor. Ei isi marita fata, dar ginerica este cel care ii evalueaza viitorul.

Or, o actiune include in pretul ei nu doar performantele actuale ci si, mai ales, cele viitoare. Adica nu stiati ca la bursa se vinde viitorul? Atunci apucati-va, in sfarsit, de afaceri. Si asta vi-o spune ziaristul!

In fine, cel mai dureros argument pentru antreprenorii locali, inca nedesprinsi de mentalitatile feudale, este CONTROLUL.

Teama ca pierzi controlul este specifica agorafobilor, claustrofobilor si a altor astfel de artisti ai poporului. Normal ca trebuie sa imparti controlul, dar sa imparti controlul este acelasi lucru cu:

1. a purta un dialog,
2. a vedea care sunt ideile cele mai bune
3. si a ajunge cu ele la cea mai buna solutie.

Cele mai mari companii ale lumii nu sunt controlate decat prin pachete de control uimitor de mici.

Stiti cat are statul austriac la OMV? Nici 20%. Si totusi prin acest pachet, controleaza si politica statului roman. Vreti sa stiti cum se da cu tifla cu un control de doar 20%?

Stiti ce mi-a spus, intr-o conferinta de presa, Wolfgang Rutenstorfer, presedintele OMV? „Daca nu cumparam noi Petrom, voi nu erati in Uniunea Europeana”.

Adica, altfel spus, chestia este atat de notorie incat se poate arunca unui ziarist intr-o conferinta de presa. Cu numai 20% din controlul companiei!