Cinci niveluri de comunicare online pentru firmele din Romania

In democratia Internetului 2.0 nu exista firma prea mica pentru a-si dezvolta prezenta in mediul online la costuri reduse. In functie de dimensiunea si specificul fiecarei companii sau afaceri, de banii avuti la dispozitie si de timpul petrecut online, managerii pot alege dintre mai multi pasi succesivi. Sunt puse astfel bazele primelor campanii de relatii publice online accesibile tuturor.

E-mail-ul este cel mai simplu si cel mai ieftin nivel. Chiar daca firma nu are calculator sau nu dispune de acces la Internet, tot isi poate crea o adresa de e-mail pe care managerul s-o acceseze periodic de la un Internet Caf? sau de la un partener de afaceri. Este de preferat o adresa inregistrata la un domeniu propriu, de tipul [email protected]. Costurile pentru rezervarea domeniului sunt reduse, de doar cativa euro anual pentru domeniile internationale si cateva zeci de euro fara reinnoire anuala pentru domeniile .ro si nici macar pentru firmele mici nu se mai accepta adrese la Gmail, Yahoo! sau alti furnizori de asemenea servicii gratuite.

In mediul de afaceri local a devenit deja un instrument obligatoriu. Directorul general MediaPro Interactiv, Orlando Nicoara, spune chiar ca „s-a trecut la noi la forma superioara, e-mail-ul mobil – Blackberry sau alt telefon mobil mai complex”.

Sergiu Biris, managerul general al site-ului Trilulilu, crede ca „e-mail-ul va deveni in curand mai popular decat telefonul mobil in comunicarea de business”. Folosit fara cateva cunostinte de baza, e-mail-ul poate prejudicii imaginii expeditorului.

Consultantul independent Victor Kapra ofera „exemplul exasperant al spam-urilor, trimise de companii, care aduc sender-ilor o groaza de deservicii, prin iritarea provocata celor care nu sunt interesati de respectivul mesaj”. Achizitionarea „en-gross” sau ” imprumutul” de la cunoscuti a unor baze de date cu adrese de posta electronica constituie cele mai frecvente greseli, adauga Kapra. Firmele romanesti nu obisnuiau sa trimita mesaje nedorite pana acum cativa ani, dar situatia s-a schimbat, „incurajata partial de deficientele legislative si de normele de aplicare ale acestora”.

Privind din perspectiva clientului, Mircea Scarlatescu, expert in comunicare online si detinator al unui blog pe aceasta tema, crede ca „de cele mai multe ori, un e-mail trimis la clasicele adrese [email protected] sau [email protected], fie ramane nepreluat, fie ignorat de catre cel care il citeste”.

Pe un nivel superior se situeaza website-ul. Potrivit statisticilor, o persoana petrece in medie intre cinci si opt secunde pe un site de Internet cautand un produs care il intereseaza. Prezenta online a firmei trebuie sa fie inainte de toate utila si sa descrie intr-o maniera placuta produsele si serviciile oferite. Design-ul cade pe planul al doilea, dupa utilitate, cred specialistii in domeniu. „Sunt destul de putine site-uri de companie din Romania care sa fie intr-adevar prietenoase cu consumatorul, dupa regula simpla <>”, crede Victor Kapra. Foarte importanta este si optimizarea pentru motoarele de cautare, astfel incat la site sa ajunga repede cei care cauta produsul pe Google sau Yahoo!.

Managerii care au rabdarea si curajul sa sustina un blog, pot atinge noi categorii de public, potentiali clienti. Lucrurile publicate pe blogul oficial sunt mult diferite fata de cele de pe website. Chiar daca scris in numele firmei, blogul trebuie redactat intr-o maniera mai personala, stabilindu-se astfel o relatie speciala cu cititorii. In cazul in care firma activeaza intr-un domeniu aparte, in care nu exista nici un alt blog specializat, managerul companiei va deveni automat un expert online pe acel subiect. In practica de la noi, experimente reusite in privinta blogului de corporatie „intalnim doar in cazul firmelor de media sau de comunicare si relatii publice”, arata Nicoara, lucru confirmat si de Kapra, care adauga ca „restul blogurilor corporate din Romania sunt in marea majoritate dezastruoase”. Pentru Scarlatescu de la FYB, „blogurile sunt inca o specie rara in zona IMM-urilor din Romania”. „Va mai dura ceva vreme pana sa vedem un blog corporate <>”, adauga „Crocodilu’ Sef” de la Trilulilu, Sergiu Biris.

Podcasting-ul, difuzarea de mesaje audio pe blog sau pe site-ul companiei, nu necesita o investitie financiara ridicata, ci doar un microfon si un software de editare. Managerul firmei, sau alta persoana, incepe sa posteze regulat pe site-ul companiei aceste mesaje despre produsele sau serviciile comercializate. Potential de consum exista, glumeste Kapra: „majoritatea cunoscutilor mei care asculta podcasting-uri, o fac atunci cand sunt blocati in trafic”. Managerul poate deveni un agent de vanzari mai convingator, datorita efectului superior al mesajelor audio-video fata de cele scrise. Abonatii website-ului sunt anuntati in momentul in care compania a postat un nou mesaj.

Avantajul podcasting-ului este ca in Romania sunt foarte putini manageri care fac acest lucru si un nou user atrage usor atentia. Dezavantajul este lipsa de popularitate a acestui mediu la noi. Tot Victor Kapra ofera un posibil exemplu de succes de o astfel de firma: „o companie din domeniul alimentar, care ar crea podcasting-uri cu sfaturi de nutritie si viata sanatoasa, promovate sub brandul respectiv, s-ar bucura de succes intr-o lume dominata de persoane supraponderale”.

Orlando Nicoara este mai sceptic. El crede ca deocamdata nu putem discuta de podcasting in Romania, fiind foarte putine companii care fac acest lucru. Referitor la deschiderea managerilor romani la podcasting, Biris este de parere ca „daca ai intreba reprezentanti din firmele mici si mijlocii ce inseamna, cum se face sau la ce este bun un podcast, 90% dintre ei nu ar avea nici cea mai mica idee”. In mediul de business autohton, unde de multe ori nu exista posibilitati de redare audio pe calculatoarele folosite in birouri, este imposibil de ascultat un asemenea mesaj.

Site-urile specializate in difuzarea de filme de la utilizatori, gen Youtube, reprezinta un canal video util de folosit pentru comunicarea corporate . In afara de filmuletele amuzante sau de inregistrarile cu gafele politicienilor, Youtube se foloseste si pentru lucruri mai serioase, cum ar fi uploadarea unor inregistrari in care persoane din firme fac prezentari oficiale sau ofera sfaturi utile. Ei nu uita sa mentioneze si numele firmei pentru care lucreaza.

Kapra crede totusi ca „firmele din Romania ar trebui sa isi propuna sa alimenteze cu continut video site-urile proprii, dar pe baza unor concepte creative care sa aduca aproape de publicul larg valorile respectivei organizatii, de la manageri la produse”.

Apoi, link-ul catre inregistrari publicat in diferite locatii pe Internet, vine ca bonus. Nicoara observa faptul ca „Youtube incepe sa fie folosit in special de firmele din zona publicitara, pentru a lansa, testa sau promova spoturile clientilor”. Acest ultim nivel de comunicare este complet gratuit, dar sunt necesare aptitudini video si de retorica, pentru a face productiile cat mai interesante, la costuri mici si cu grad inalt de inovatie.

In ceea ce priveste blogurile, podcasting-ul sau filmele pe Youtube, nu exista statistici referitoare la companiile din Romania. Potrivit unui studiu al Biroului european de statistica, Eurostat, citat de Mediafax, tara noastra ocupa ultimul loc in Uniunea Europeana in functie de accesul firmelor la internet, la distanta semnificativa fata de celelalte state din blocul comunitar, gradul de penetrare a internetului in mediul corporatist plasandu-se la 58%. Romania se situeaza pe ultima pozitie in UE si in functie de accesul la o conexiune rapida la internet (31%), dar si in functie de numarul companiilor care au un site propriu (24%).