Cine se teme de paradisurile fiscale?

Paradisurile fiscale functioneaza precum vanzatorii care atrag clientii cu preturi mai mici. Daca o tara ii ia localnicului 16% impozit pe profit pentru serviciul de a-i inscrie firma la Registru, paradisul fiscal percepe 10%. Sau 5%.

Desigur, lucrurile sunt mai complicate. Infiintarea unei companii offshore presupune si alte batai de cap, taxe fixe etc, astfel ca operatiunea prezinta avantaje pentru anumite afaceri, cu un anumit nivel de venituri. Dar in linii mari, batalia pentru atragerea investitorilor se duce ca in randurile de mai sus.

De ceva timp, s-a dezlantuit o campanie furibunda impotriva acestor state „spargatoare de piata”. Organisme finantatoare, institutii supranationale ataca paradisurile fiscale, pe motiv ca saboteaza economia mondiala.

A intrat in joc si o organizatie de lupta impotriva nedreptatii si saraciei, Oxfam. Aceasta a calculat ca guvernele lumii pierd anual 150 miliarde de euro din cauza ca oamenii de afaceri infiinteaza companii offshore, dupa cum scrie The Guardian, citat de DailyBusiness.ro.

Dar a pierde inseamna sa ramai fara ceva ce ai avut, si nicidecum sa nu primesti ceva ce crezi tu ca ti se cuvine. Dupa logica promovata de Oxfam, eu pierd in fiecare an zeci de mii de euro pentru ca lucrez la DailyBusiness.ro si nu la The Guardian.

Ion din Romania (sau John din Marea Britanie, sau Hans din Germania) infiinteaza o firma in Cipru. De aici nu rezulta ca automat tara lui natala a pierdut bani. Niciun stat democratic nu poate sa impuna unui cetatean nascut si domiciliat pe teritoriul sau sa isi inscrie neaparat firma la Registrul Comertului din cartierul vecin. Ar incalca libertatea de circulatie a capitalului.

„Bun”, va spune Statul, „dar tu ai inregistrat firma in Cipru si derulezi afacerea in Romania”. (Sau in Marea Britanie, sau in Germania). Da, si? Pai asta ar trebui sa te bucure, Statule. Ca aici creez locuri de munca si iti reduc rata somajului, aici platesc contributiile de asigurari sociale. Chiar daca am firma la Nicosia, nu pot sa vand legal niciun castravete in Piata Amzei din Bucuresti fara un SRL-pui romanesc.

Ca nu impart profitul cu tine – stiu ca doare, Statule. Doar ai de platit oameni multi si nu toti muncesc, pentru tine, de dimineata pana seara. Si pentru asta ai nevoie de bani.

Dar un agent economic inteligent si onest, asa cum te consideri, face rost de bani invingandu-si competitorii cu un raport calitate/pret mai competitiv. Si nu pocnindu-i in cap cu interminabile campanii mediatice. Si nici asmutind asupra lor bancheri, activisti ONG, jurnalisti, gardieni fiscali transnationali, toti pretins angajati in lupta pentru dreptate si dezvoltare, pentru bunastarea lui Ion, John si Hans.