Comunitati economice restranse: de la falanstere la ecoanarhism

Dorinta de autonomie si de control asupra propriei vieti si munci sunt caracteristici firesti ale omului. Unii se resemneaza, considerandu-se neputinciosi sa schimbe ceea ce ii nemultumeste, mai ales astazi, in era globalizarii. Altii imagineaza societati care le-ar permite sa creeze mici comunitati economici-sociale, constituite din cetateni care au conceptii comune despre ce inseamna o viata fericita. Daca in secolul al XIX-lea si mai ales in secolul al XX-lea ideilea lui Charles Fourier nu ar fi parut iesite din comun, astazi ele pot fi considerate excentrice de catre propovaduitorii economiei globalizate si ai corporatiei multinationale ce actioneaza aproape ca un stat in politica internationala. 

Daca Charles Fourier incrimina teoria lasarii sortii poporului in grija institutiilor statului motivand ca reprezentantii acestor organisme isi pun interesul lor mai presus de cel al cetatenilor, libertarienii zilelor noastre incrimineaza aceeasi teorie, venind cu idei noi despre multitudinea beneficiilor eliberarii de sub controlul statului a majoritatii activitatilor pe care acesta inca le are in sarcina sa. Potrivit libertarienilor, inclusiv protectia politieneasca si justitia trebuie sa devina private, fiindca institutiile statului risipesc banii populatiei, nu din rea vointa, ci din imposibilitatea de a gestiona eficient tot ceea ce cade in sarcina lor.  

Ce are de-a face ecoanarhismul cu cele doua pozitii amintite – cea a lui Fourier sic ea libertariana? Ei bine, ecoanarhismul se revolta la randul sau impotriva incapacitatii guvernelor de a se descurca in privinta anumitor probleme. Asa cum sugereaza denumirea acestei conceptii, exponentii ei sunt preocupati mai ales de problematica mediului inconjurator in contextul social-politic-economic al vremurilor curente.   Ecoanarhismul are ceva in comun atat cu doctrina falansterelor, cat si cu cea libertariana.

Ecoanarhistii semnaleaza, ca si alti ganditori de orientare socialista, ca munca oamenilor este adesea tratata ca o marfa ce poate fi platita prost, ce poate fi solicitata oricand, in orice “cantitati”, fiindca furnizorii ei nu au de cele mai multe ori alternativa refuzului, insasi supravietuirea lor si a familiilor lor fiind in joc.   Vremurile s-au schimbat totusi, iar ecoanarhistii pun pe tapet inca o problema grava, pe care Fourier nu ar fi putut-o sesiza in epoca lui; este vorba de problema degradarii mediului inconjurator.

Ecoanarhismul impartaseste cu libertarianismul opinia potrivit careia este periculos sa lasam in mainile institutiilor natonale si a celor transnationale puterea economica si politica. Murray Bookchin, exponent al ecologiei sociale si al comunalismului, isi exprima insa ingrijorarea si fata de transferul puterii catre corporatiile multinationale. Ingrijorarea lui se bazeaza in principal pe constatarea degradarii produse naturii prin exploatarea irationala a resurselor mediului inconjurator de catre corporatii. Evident ca el nu pierdea din vedere nici exploatarea muncii oamenilor de catre aceste organizatii.

In genere, ecoanarhistii propun constituirea unor “falanstere” (desigur, plastic vorbind, caci ei nu se exprima in astfel de termeni), care sa rezolve nu doar problema exploatarii muncii umane, ci si pe cea a degradarii naturii. Aceasta abordare, care are in vedere constituirea de comunitati cu o activitatea economica ce respecta natura, este o alternative atat la abordarea libertariana, care propune transferarea din mainile statului in cele ale companiilor private a tuturor activitatilor cu rol de protectie, inclusiv a celor celor de protejare a mediului, cat si la abordarea ce propune ca cel putin multinationalele, daca nu chiar toate companiile, sa aiba programe de dezvoltare durabila.

Critici si adepti exista pentru toate abordarile, deznodamantul dezbaterilor si al urmarilor lor ramane un secret. Intre timp, este fundamental ca oamenii sa fie constienti de pericolele distrugerii mediului natural al planetei. In fond, nu succesul uneia sau al alteia dintre conceptiile expuse conteaza, ci rezultatele pe care ele le propun, precum si procesul realizarii acestor teluri.  
Drd. Leria Ileana Boros