Coplesit de zgomot, Isarescu viseaza la Ceausescu

Mugur Isarescu, guvernatorul bancii centrale, s-a suparat. Dar nu asa, dintr-o data, ci in etape.

Mai intai, a aflat cine umfla preturile si nu il lasa pe el sa atinga tintele de inflatie, pe care le tot rateaza, an de an: presa „mimoza” si patronatele „trancanitoare”.

Cateva zile mai tarziu, a cazut un nou necaz pe capul guvernatorului. El nu reuseste sa explice, in tara si pe plan extern, „zgomotul”. Prea multe critici, prea multi habarnisti care isi dau cu parerea.

Isarescu e foarte deranjat de zgomot. Adica nu numai el, ci si tara si economia nationala, care au mare nevoie de liniste, altfel risca sa se prabuseasca iremediabil. Ce putem face?

De exemplu, sa ne intoarcem la un sistem totalitar, cum a fost cel de pe vremea lui Ceausescu, cand nimeni nu critica puterea la televizor si nici un ageamiu nu indraznea, in nemernicia ignorantei lui, sa isi exprime vreo indoiala fata de felul cum functiona economia.

Putem incerca o astfel de experienta. Dar atunci vom constata numai ca am sacrificat degeaba dreptul la libera exprimare. Produsul intern brut nu va creste exponential, pentru simplul motiv ca produsul intern brut nu se sperie de declaratii alarmiste lansate pe calea undelor.

El scade pentru ca economia merge prost, mediul de afaceri agonizeaza sub povara birocratiei, fondurile europene zac nefolosite in administrarea unor functionari plictisiti. Investitiile straine au scazut dramatic in ultimii doi ani si nu pentru ca le-ar opri „zgomotul” la granita, ci pentru ca nu avem in structurile guvernamentale oameni priceputi, care sa stie sa le atraga.

Asa ca Isarescu degeaba viseaza un Ceausescu, stim cu totii ce a insemnat acea perioada de „liniste” totala: foame, frig, zero initiative, zero perspective. A, dar pe vremea aia nu aveam inflatie. Iar sistemul bancar dormea linistit, nu il acuza nimeni ca trage pe langa tinta.