Criza sau diversiune mondiala?

„Criza economica este o inventie ca si gripa aviara. Ambele au existat si au fost intretinute doar datorita massmedia”, a comentat un cititor pe site, si are suficiente date ca sa isi sustina afirmatia, desi aceasta atinge 3 aspecte delicate.

1) Presa nu numai ca relateaza evenimente si fenomene, dar le si creeaza. La acest punct, nu cred ca mai exista pe lume naivi sau fanatici ai deontologiei jurnalistice care sa aiba alta opinie. Aici noi, „vinovatii”, nu putem spune decat „nu trageti in ziaristi!” Pentru ca atunci cand vine o informatie importanta, dintr-o sursa autorizata si credibila, automat se naste dilema sintetizata de Mihai Musatoiu prin intrebarea „o dam sau o mai tinem?” Nici nu ne mai punem problema daca o publicam sau nu, ci la ce ora, ca sa obtinem maxim de audienta. Cand sefii de la Morgan Stanley sau Lehman Brothers declara pe fluxurile agentiilor de presa „intram in faliment”, numai ziaristii adormiti sau aflati in excursie la Polul Nord nu intra in alerta.

2) Criza nu exista, e doar o inventie. Si in aceasta privinta, cititorul revoltat are cu ce sa argumenteze. Cand apare o criza de amploarea celei despre care vorbim (scriem) de atata vreme, companii din toate domeniile isi inchid portile, lasandu-si angajatii fara locuri de munca. Acum, se anunta unele disponibilizari (in special in sectorul financiar), dar nu la niveluri comparabile cu ce s-a intamplat in anii ’30. Stiri de genul Yahoo va concedia 1.500 de angajati din 15.000 par mai degraba asociate fortat fenomenului, mai ales cand aflam ca firma in cauza a avut scaderi de profit inca din toamna 2007, astfel ca a mai pus pe liber 1.000 de angajati si in ianuarie. In timpul crahului din 1929-1933, somajul depasise 30% in Germania si Austria si 25% in Anglia.

3) Daca intr-adevar criza exista, care sunt cauzele? Explicatiile oficiale, cu credite ipotecare acordate masiv unor clienti care nu au avut capacitatea sa ramburseze, pot fi considerate destul de subrede. Banci renumite, cu specialisti care dramuiesc fiecare dolar si nu elibereaza imprumuturi decat pe baza unor studii si previzionari de piata minutioase, sa fi gresit dintr-o data atat de grav? O problema similara ridica Aura Tatu, pe blog: „unde s-au evaporat banii? Ori au intrat in buzunarele a catorva smecheri mondiali, ori banii aia n-au existat niciodata si acum s-a spart balonul de sapun”.

Iar printre smecherii mondiali ar putea fi si actionarii si managerii bancilor „falimentare”. Care au starnit nu indignarea, ci mila politicienilor de prim rang, acestia aratandu-se gata sa isi uneasca fortele intr-un guvern mondial, pentru redresarea situatiei.

Aceasta viziune va fi, poate, contrazisa in momentul in care anchetele FBI vor stabili eventuale responsabilitati. Pana atunci, aceste anchete sunt denumite de specialisti in materie drept „vanatoare de vrajitoare”.