Cui ii e frica de zgarie-nori?

Daca economia sta pe loc, ne revoltam ca nu creste standardul de viata. Daca se dezvolta, criticam efectele.

Cristian Tudor Popescu ataca, in cotidianul Gandul, Dictatura zgarie-ochilor din Bucuresti.

Principalul sau argument ar fi ca noile imobile de birouri „distrug peisajul urbanistic ca la cutremur, aglomerand in jurul lor masini ca hoitul mustele”.

Controverse pe aceasta tema se duc in multe orase din lume, unde „paralelipipedele din sticla si beton” se ridica alaturi de cladirile de epoca. Acum cativa ani, in Varsovia au izbucnit critici la adresa unui astfel de „monstru” care estompa o constructie cu arhitectura veche.

Avem si exemplele noastre. Amplasarea unui „office-building” (cum se zice mai nou) langa Catedrala Sfantul Iosif din Bucuresti a intampinat un val de proteste. A starnit nemultumiri si centrul de afaceri vecin cu sediul istoric al CEC, ca un poster cu Brad Pitt lipit pe statuia lui Mihai Viteazu.

Totusi, pare exagerat sa te alarmezi ca „ieri, la spartul targului, inainte de alegeri, Comisia marilor urbanisti ai Primariei a avut pe masa nu mai putin de cinci zgarie-ochi”, si sa conchizi „eu cred ca semnul vointei de a schimba soarta acestui oras e in prima instanta daramarea„, dupa cum spune CT Popescu, care isi exprima speranta de a „vedea macar unul dintre acesti zgarie-ochi evacuat si pus la pamant ca Turnurile Gemene”.

Nu cu mult timp in urma, in Bucuresti gaseai serviciu mai greu decat astazi. In urma cresterii economice din ultimii ani, mediul de afaceri s-a dezvoltat, firmele au nevoie de spatii unde sa-si deruleze activitatile. Segmentul de birouri al pietei imobiliare, aflat si el in ascensiune, ofera numeroase locuri de munca.

Putem darama zgarie-norii existenti si putem opri lucrarile de executie la cei inca nefinalizati. Dar atunci, contribuabilii bucuresteni va trebui sa suporte din buzunarul propriu eventuale despagubiri solicitate de dezvoltatori. Iar unii dintre acesti contribuabili, in prezent muncitori in constructii, vor avea destul timp sa se plimbe prin orasul „curatat”, pentru ca vor deveni someri.

Angajatii companiilor ramase fara birouri vor lua si ei o pauza, asteptand gasirea unor noi sedii. Eventual prin cladirile unde au functionat intreprinderile socialiste. Cladiri la fel de patratoase, dar cu mai putina sticla.

La cat va ajunge, dupa daramare, chiria pentru un metru patrat de birou, n-are rost sa calculam tocmai acum, in campania electorala, cand mesajele transmise publicului au in prim-plan nu calcule, ci cu totul altceva.