DAR DACA… ?!

Unul dintre candidatii cu care colaboram de ani de zile, caruia am incercat sa-i oferim diverse sfaturi privind constructia propriei sale cariere , ne-a pus zilele trecute o problema generala , ce tine de etica, resurse umane, biologie, legislatie…

Domnul (sa zicem) Ionescu, doreste sa se incadreze intr-o companie cu capital american, parte a lantului multinational, dar avand personalitate juridica de sine statatoare in Romania si , deci, functionand sub legislatia romana.Ei bine, dupa ce a trecut prin furcile caudine ale interviurilor si testelor de personalitate Dl Ionescu a fost anuntat ca fiind admis va trebui sa se supuna analizelor medicale de angajare. Politicosi cei de la HR i-au inmanat lista de analize ce urmeaza a-i fi prelevate si tipul de teste aplicat acestora . Desi Dl Ionescu va ocupa o functie manageriala, pentru care lista de analize medicale obligatorii e destul de restransa, s-a trezit cu o lista ce cuprindea aproape toate tipurile de analize medicale posibile, inclusiv HIV si consum de droguri. Lista era atasata unei declaratii privind istoricul medical al familiei si finalizata cu o declaratie privind acordul sau pentru prelevarea probelor biologice si realizarea testelor respective. Bineinteles ca a pus intrebarea cheie
– ce se intampla daca nu sunt de accord cu toate analizele?!?
si a primit un raspuns sec si fooarrte clar:
– nu sunteti admis pentru angajare?

I se parea absolut insultator ca o companie de asemenea anvergura sa ceara, la angajare, date privind istoricul medical al familiei (cazuri de epilepsie, diabet, cancer, tensiune arteriala, boli cardiace, etc) si sa previna eventuale consecinte legale- pentru analize abuzive – cu acordul viitorului angajat. Etic vorbind avea perfecta dreptate. Legal, exista acordul angajatului, nu i se incalca demnitatea nici nu i se invada abuzib intimitatea… totul OK.
Un om cu capul pe umeri , absolut realist, concentrat pe business, devenise de nerecunoscut in urma lecturarii celor doua foi de hartie, era profund jignit, intrebarea pe care o tot repeta era
– CAT DE PROSTI NE CRED ASTIA????.

Solutia aleasa de el a fost cea a unui om care are viitorul asigurat si caruia nu-I prea pasa de recomandarile unei singure companii : a facut analizele, a acceptat toate testele si cand angajatorul s-a lamurit ca Dl Ionescu e curat si „demn” de organizatia sa, Ionescu i-a anuntat ca datorita metodelor imorale utilizate inca inainte de angajare nu considera mediul de lucru ca fiind unul propice pentru consolidarea carierei sale asa ca se vede nevoit sa intrerupa procesul de recrutare in acest punct. A fost randul HR-ului de acolo sa aiba o reactia aproape furibunda (numai testul privind consumul de droguri- bazat pe probe de saliva- costa minim 100 de euro?) sis a intrebe
– DE CE ACUM?! ? iar raspunsul D-lui Ionescu sa fie la fel de sec:
– Ca sa nu suspectati motivatia dezacordului meu ca fiind consumul de droguri sau infestarea cu HIV! Zambetul ironic-poznas ce a insotit raspunsul e greu de descris in cuvinte dar lesne de imaginat pentru orice roman. Ma mir ca nu l-au scos de acolo cu paza!

Ca roman in tara mea, unde vin unii sa se creada superioritatea absoluta in materie de dans modern pe muchia dintre legal-ilegal, ma simt usor razbunata de atitudinea Dlui Ionescu, ca om de HR ?
Saptamanile trecute a circulat si o propunere legilativa, privind posibilitatea angajatorului de a-si testa angajatii , menita sa sprijine autoritatile in finalizarea unui proiect asumat ; pe scurt isi propusesera sa identifice categoriile profesionale ce inregistreaza cel mai mare risc privind consumul de droguri? dar pe la jumatatea proiectului si-au dat seama ca nu au cum aplica testele? si hop propunerea legislative.Intre timp a disparut si propunerea?. Vive la Roumanie!

Si totusi… cred ca un control periodic obligatoriu, cel putin pentru acele categorii socio profesionale ce pot influenta viata celorlalti, ar fi indicat. Respect demnitatea si intimitatea celor din jur dar parca as vrea sa stiu ca hotararea judecatoreasca halucinanta pe care o citesc e cauzata de vidul legislativ si nu de heroina injectata de magistrat, parca as vrea sa fiu sigura ca bunica mea a decedat pentru ca efectiv nu mai putea fi ajutata si nu pentru ca medicul vedea ingerasi de atata cocaina inhalata, parca as vrea sa fiu sigura ca soferul de TIR-ului din fata mea nu e dependent de narcotice , parca n-as vrea sa-mi sparga usa in miez de noapte o echipa de „mascati” care au numarat gresit etajele pentru ca in asteptarea ordinului facusera posta cateva tigari innobilate cu marihuana, parca as vrea sa am o minima certitudine ca profesorul de desen al fiicei mele e doar artist (si de aceea blocul ei de desen e plin de pete de culoare ciudat alaturate) si nu drogat… Pentru siguranta mea si a oamenilor din jur cred ca le-as cere celor ce au profesii de acest tip sa renunte periodic la intimitate si sa se supuna testelor . Intr-o lume ideala n-ar trebui sa ne punem cel putin problema unor astfel de teste? in realitate e alta poveste, neindicata minorilor.

Si sa presupunem ca… toti membrii acestor categorii sociale decid sa se supuna testarii. Lor cine le garanteaza ca, in cazul in care vor fi depistati pozitivi nu vor fi concediati imediat (mascat sau nu )?! Legislatia germana obliga angajatorul sa nu concedieze un astfel de angajat si sa-l sustina prin inscrierea intr-un program de dezintoxicare. Dar neamtul are alt profil psihologic, romanul e mai american si va gasi solutia legala sa-l dea afara fara nici un program de dezintoxicare.
Daca de maine ar exista posibilitatea legala de a testa angajatul/viitorul angajat cu privire la consumul de droguri si ati fi in situatia de a recruta noi colegi ce ati face? Dar daca vi s-ar cere sa va supuneti unui regim similar celui caruia „de buna voie” s-a supus Dl Ionescu ce ati face?! Pana unde ati invada sau ati lasa sa va fie invadata intimitatea?!