De ce nu functioneaza PAID-ul?

Legea 260/4 noiembrie 2008 a stabilit asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de teren sau inundatiilor.

O initiativa binevenita din partea statului.

Intotdeauna o norma sociala este data in functie de nevoile economico-sociale ale statului respectiv la o data, anumita .

Avand in vedere catastrofele naturale petrecute in ultimi ani in Romania – in special inundatiile – statul roman a hotarat interventia statului in vederea protectiei cetatenilor impotriva acestor catastrofe si dezastre naturale si eliminarea presiunilor asupra bugetului public si bugetelor locale in cazurile  mentionate prin, introducerea asigurarii obligatorii pentru locuinte.

Aceasta s-a facut prin infiintarea unei societati comerciale care va indeplinii rolul de asigurator si a presupus infiintarea unei societati comerciale care sa functioneze in conformitate cu L 31 / 1990 si L 32/2000 astfel cum au fost modificate si completate.

Legea 260/4 noiembrie 2008 privind  asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de teren sau inundatiilor stabileste conditiile asigurarii, constituirea si functionarea acestei societati.

La baza aparitiei acestei legi, pe langa asigurarea din partea statului a protectiei cetatenilor impotriva dezastrelor si catastrofelor naturale, a mai stat un criteriu si anume, exemplul dat de Guvernul Comunist care dupa cutremurul din 4 martie 1977 a introdus obligativitatea asigurarii tuturor locuintelor, fara exceptie, asigurare care era perceputa de unicul asigurator la acea vreme A.D.A.S si care colecta primele de asigurare cu ajutorul statului prin intermediul organelor fiscale care colecta primele de asigurare si pe care le redirectiona A.D.A.S –ului.

In actuala conjuctura politica, a liberei concurente si implicit a existentei mai multor asiguratori, statul a incercat sa introduca un sistem asemanator prin infiintarea unui POOL de Asigurare impotriva Dezastrelor  Naturale denumit PAID.

Problema care s-a pus de la inceputul infiintarii acestui asigurator a fost cea a colectarii primelor de asigurare si, mai ales a impartirii profitului acestei noi societati intre actionari.

Astfel, a luat nastere aceasta struto-camila in asigurari. Pe de o parte, exista un singur asigurator – PAID-ul – care este format din asiguratori din piata si-n acelasi timp, in interiorul acestei societati de asigurare fiecare actionar trebuie sa-si castige un segment de piata acestia recurgand la cele mai diverse si plastice, as putea spune, metode de atragere a „clientilor” de partea lor, pentru portofoliu si implicit la impartirea profitului.

Aceasta societate de asigurare constituita prin lege nu va functiona niciodata si nu-si va indeplini scopul pentru care a fost constituita datorita faptului ca acest asigurator nu a fost constituit in parteneriat PUBLIC-PRIVAT.

Din anii ’80, incepe sa se discute tot mai mult in termeni de reforma a guvernarii in scopul instaurarii unei bune guvernari, accentul cazand pe cresterea performantei in GESTIONAREA BANULUI PUBLIC, pe  imbunatatirea relatiei dintre Stat si Cetatean, dintre Guvern si Societatea Civila, pe stabilirea  unui parteneriat  eficient si durabil intre guvern, cetateni si societatea civila. Astfel, in toate statele au aparut noi forme de reprezentare si participare in elaborarea si implementarea politicilor publice, in care rolul cetateanului devine unul de partener.

Din aceasta perspectiva, promovarea relatiilor de colaborare intre administratia publica si alti actori comunitari prin stimularea parteneriatelor intre aceste parti reprezinta o optiune in favoarea democratiei si a unei evolutii democratice a proceselor dintr-o societate.

Cea mai mare  provocare pe care o infrunta organizatiile publice in secolul XXI este problema  de conducere si gestionare, care impune o gandire absolut deosebita de cea traditionala si care, de fapt, creeaza „o noua guvernare”.

Noua Guvernare desemneaza o schimbare a procesului, semnificatiei, metodei si conditiei prin care este guvernata societatea.

Caracteristica cea mai importanta a formei alternative de prestare a serviciilor publice este ca acesta din urma  poate fi prestat de organizatii private in diferite forme alternative.

Serviciile publice pot fi oferite  de organisme private, atunci cand prin prestarea lor se realizeaza un interes general.

Scopul constituirii acestei societati de asigurare este pentru realizarea unui interes general si anume, asigurarea locuintelor impotriva dezastrelor naturale si a eliminarii presiunii asupra bugetului public si cele locale pentru asemenea situatii.

Din punct de vedere juridic, statul nu este arbitrul suprem al dreptului. Din contra, prin insasi esenta si misiunea sa, statul este supus dreptului, ca o realitate superioara rationala care i se impune si pe care trebuie sa o traduca in fapt. Din pacate…

Dreptul este o stiinta normativa si nu una de constatare; ca el nu are numai a descrie realitatea sociala cu nexurile ei cauzale, ci ca el are a decide in ultima analiza ceea ce trebuie si anume ceea ce e just sau nu, in mod rational, in privinta actiunilor umane in societate.

In dreptul pozitiv nu importa numai ce judeca si apreciaza fiecare in mod individual si razlet, ceea ce trebuie retinut este faptul social al unei recunoasteri sociale a unei anume aprecieri chiar daca fiecare fiinta rationala poate face aceasta apreciere in felul cel mai original si poate chiar mai bine decat majoritatea.

Judecatile astfel emise se fac intotdeauna, in realitate de la caz la caz, referitor la executarea de organele etatice a deciziilor care intervin asupra litigiilor individuale, ele se fac prin judecati juridice independente, caci ele nu reprezinta simple deductii logice trase din normele relevate in izvoare, chiar si atunci cand se aplica intocmai aceste norme, ci in realitate, in fiecare caz individual luat in parte, se judeca insasi oportunitatea de a le aplica.

De ce este necesara participarea statului la acest POOL?

Statul, facand legea, este obligat sa o respecte atata timp cat ea exista. El o poate modifica sau abroga; dar atata timp cat ea exista, el nu poate face un act contrar, un act administrativ sau jurisidictional decat in limitele fixate prin aceasta alegere. Asa ar fi normalul.

Aceste sisteme de asigurari PUBLIC-PRIVATE obligatorii ce ar trebui introduse pe viitor in spatiul european ar trebui sa aiba 3 componente esentiale:

*    participarea obligatorie, eventual cu oferirea posibilitatii participantilor de a ramane in afara sistemului;
*    colectare centralizata a contributiilor, prin participarea statului in aceste POOL-uri prin folosirea mecanismelor deja existente si impreuna cu eforturile companiilor participante la aceste POOL-uri ;
*    oferirea celor mai bune stimulente fiscale disponibile pentru a incuraja populatia sa aloce un volum cat mai ridicat de contributii in aceste sisteme ;

Pana la aparitia acestei legi asiguratorii s-au opus cu vehementa la participarea statului in aceasta societate de asigurare insa, functionarea corespunzatoare a acestui asigurator infiintat prin lege, atingerea scopului infiintarii acestui asigurator si, mai ales, asigurarea colectarii centralizate a primelor de asigurare se poate face, numai si numai, prin implicare statului, si anume:

participarea statului in parteneriat PUBLIC-PRIVAT, ca un simplu actionar, in aceasta societate de asigurare intrucat statul facand legea o poate modifica si prin lege sa prevada obligativitatea colectarii primelor de asigurare prin intermediul administratiilor fiscale si al rolului fiscal pe fiecare imobil-locuinta.

Pentru asta statul prin lege trebuia sa nu limiteze participararea la formarea capitalului acestui asigurator la maxim 15% din actiuni, ci actiunile sa fie impartite in mod egal intre asiguratorii care vor sa faca parte din aceasta societate de asigurare in schimbul unui aport, eventual mai substantial, la capitalul social al acestui “asigurator” capitalul impartindu-se in mod egal intre actionari si, bineinteles profitul care urmeaza a se obtine, daca va exista acest profit, in acest fel atingandu-se si scopul infiintarii oricarei societati comerciale – asocierea in vederea desfasurarii unei activitati comerciale in vederea obtinerii de profit (affectio societatis).

Statul roman inca o data a dat dovada de ineficienta ca sa nu spunem…

Si-n acest caz statul s-a multumit la o simpla analiza a constatarilor de fapt ceea ce a dus in mod gresit la consacrarea, inca o data, a arbitrariului etatic dand dovada de neimplicare in constituirii acestei societati de asigurare pentru realizarea unui interes general si anume, asigurarea locuintelor impotriva dezastrelor naturale si a eliminarii presiunii asupra bugetului public si cele locale pentru asemenea situatii.