De ce suntem ultimii?

Turismul si agricultura sunt domenii „prioritare” ale economiei romanesti inca din 1990. Nu ma pricep prea mult la agricultura dar in ceea ce priveste turismul, am observat ca a fost atat de „prioritar” de-a lungul timpului incat nu a fost folosit nici macar in scop… electoral.

Fac presa de turism de 11 ani si PR, in cadrul ANAT, de 3 ani, unde sunt consilier de presa si purtator de cuvant, si pot spune ca nu am observat aproape niciodata o interventie coerenta a statului in privinta industriei turistice. Da, am avut ministri buni sau, cel putin, care s-au facut vazuti, precum Dan Matei Agathon sau Sorin Frunzaverde. Dar statul nu a acordat niciodata facilitati, cu mici exceptii, precum scutirea de impozite pe venit pentru turismul rural, abrogata acum cativa ani. In urma acestei facilitati, turismul rural a capatat o dezvoltare fara precedent, iar in prezent, Romania are peste 5.000 de pensiuni de profil. Putea fi o lectie. Dar cand exista dezinteres…

E drept, acum e tarziu sa mai vorbim despre facilitati, deoarece am intrat in Uniunea Europeana. Dar exista fonduri structurale. Si am incredere ca secretarul de stat pe turism Lucia Morariu, care provine din mediul agentiilor de turism, va sti sa le gestioneze.

La noi totul s-a inceput cu stangul. Hotelurile (in special cele de pe litoral) au fost date in locatie de gestiune. Practic, majoritatea detinatorilor (caci nu ii pot numi proprietari) cautau sa ia cat mai mult fara a da mai nimic. In acelasi timp, in Bulgaria, cu sprijinul touroperatorilor germani, se vindea hotel dupa hotel. Bulgarii ne-au depasit… Desi noi luam frisca de pe tort in anii ’70 (in 1979 a fost apogeul Litoralului romanesc, cu peste 400.000 de turisti doar din Germania).

Promovarea nu a fost unitara si a lasat de dorit. Amintim ca prima campanie nationala tematica de promovare turistica a fost „Eclipsa totala de soare 1999”. Marea eroare a fost aceea ca… nu prea merge sa promovezi o tara doar pentru o zi intr-un an calendaristic. In acelasi timp, Ungaria si-a promovat an de an ce are, putin dar bun: Budapesta, lacul Balaton, pusta, turismul balnear… Si ne-au depasit cu mult, se numara de zeci de ani printre destinatiile turistice de top. Despre campanile de promovare ale Romaniei o sa mai vorbim…

In Turcia, guvernul a hotarat, in anii ’80, ca aceasta tara trebuie sa traiasca din turism. Si asa a fost! Au aparut si s-au dezvoltat statiunile de la Marea Mediterana si Egee. Incepand cu 1990, am inceput sa stim ce inseamna Antalya sau All-Inclusive. La noi, guvernul a fost mereu nehotat. Nu a hotarat nimic si…

In Grecia, nu mai vorbim, oamenii traiesc din turism, fac turism, traiesc… turism!

Croatia a trecut printr-un razboi dar asta nu i-a oprit sa recastige pietele traditionale din anii ’60-’80 precum si piete noi. Statul de la Adriatica a mizat pe dezvoltarea asociatiilor regionale si a facut o promovare agresiva si constanta pe cateve piete, bine alese. Noi, am incercat sa aducem turisti de pe tot mapamondul, insa fara succes.

Ma intreb de ce suntem oare ultima destinatie turistica din regiune, desi ca potential, ar trebui sa fim primii? Mentionez ca nu fac comparatie cu Albania, Serbia, Macedonia sau Republica Moldova, ci doar cu state dezvoltate turistic, desi si acestea vor oferi surprize in viitor, deoarece constientizeaza ca din turism se poate trai bine.

Atuuri in favoarea Romaniei sunt multe. Enumar cateva: legenda lui Dracula (vrem, nu vrem, ea exista, este pozitionata pe teritoriul Romaniei, este una din marile legende ale lumii si prin ea putem atrage turisti catre ale obiective), Cimitirul Vesel din Sapanta (al doilea cimitir din lume ca notorietate, dupa Valea Regilor din Egipt), bisericile de lemn din Maramures, manastirile pictate in exterior din Bucovina, Delta Dunarii (unica Delta a Uniunii Europene)… Romania este o tara a contrastelor: un mic Orient in Dobrogea si Occident in Transilvania. In tara noastra este, poate, cel mai bine reliefata granita dintre civilizatia apuseana si cea orientala.

Oamenii sunt in continuare primitori desi, ospitalitatea institutionalizata (in hoteluri si alte structuri mari de cazare sau in restaurante) s-a cam pierdut. Acum ea incearca sa se regaseasca. Ospitalitatea a ramas, poate, conservata, in pensiunile rurale, unde de cele mai multe ori proprietarul intra in contact direct cu clientii.

Personalul de calitate a cam plecat. La un moment dat se va intoarce, cu pretentii mai mari sau cu propriile afaceri. Dar pana atunci, avem nevoie de traininguri si trebuie sa oferim educatie celor ramasi.

Drumurile sunt cum sunt. Pentru refacerea infrastructurii exista un program care se va derula pe o perioada de mai multi ani si nu avem ce face, decat sa asteptam. Dar nici bulgarii nu au drumuri excelente si totusi… Iar drumurile romanesti s-au imbunatatit vizibil in ultimii ani, desi exista zone cu potential inca neglijate (precum Maramures, Bucovina sau Apuseni). Anul trecut, un turist olandez de varsta a treia care a „batut” cu automobilul personal Bucovina si Maramures mi-a spus: „O experienta excelenta. Totul a fost bine! Un singur aspect ma va face sa ma gandesc daca ma voi mai intoarce: drumurile…”.

Sunt oamenii (inclusiv factorii politici de decizie) si drumurile problema turismului romanesc?

Secretarul de stat Lucia Morariu, om de esenta liberala, care provine din mediul privat, anunta crearea unei Organizatii Nationale a Turismului, la baza careia sa stea un parteneriat public-privat. Sa speram ca va reusi. Oare nu cumva am avut asteptari prea mari de la stat si din cauza aceasta turismul a mers cum a mers? Ma gandesc si la un proiect care ar fi putut avea succes: Dracula Park. Esecul lui a fost acela ca nu a inceput din resurse private si a fost dirijat de stat. Ori, se stie ca statul este un manager cel mult mediocru.

Sunt doar cateva ganduri. Astept feed-back. Caci inca nu mi-e nici mie clar: de ce nu merge turismul romanesc?