Democratia. La noi si la rusi

Cand eram mic, credeam ca succesul economiei americane vine din sistemul politic. Si nu m-am razgandit.

Cat de firesc, ma gandeam, de performant, sa schimbi seful statului, sa pui in locul lui un alt om, cu alta viziune, care sa imprime dinamism, sa dea un impuls nou comunitatii.

Pe atunci, americanii schimbau presedinte dupa presedinte, Carter, Reagan, Bush Sr. etc, in timp ce noi ramaneam cu acelasi Ceausescu, tot mai batran, mai anacronic si mai inchistat in obsesii.

Si cat de inteligent sa-ti impui tu, ca popor, sa nu lasi pe nimeni in functia suprema mai mult de doua mandate. Adica sa iti dai seama ca la un moment dat ai putea s-o iei razna, sa ti se para ca un anumit om e lider providential, izvor nesecat de intelepciune si salvator al natiei in orice situatie. Si sa stabilesti o regula care sa te fereasca de propria slabiciune.

Franklin Delano Roosevelt a „incalcat” aceasta regula si a condus SUA timp de 12 ani (1933-1945), nevoit sa-si continue jobul pe parcursul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. De la el, niciun presedinte american nu a stat la Casa Alba mai mult de 8 ani.

In 22 de ani de democratie, Romania si-a trecut deja in istorie un presedinte cu 10 ani de functiune si altul care se indreapta catre aceasta cifra. La Ion Iliescu „nu s-au pus” primii doi ani (1990-1992), perioada cand s-a elaborat Constitutia, iar Traian Basescu beneficiaza de marirea mandatului la 5 ani.

Dar sa acceptam ca noi, cei 20 milioane de romani, nu suntem chiar atat de importanti pe planeta. Mai la est, insa, exista o tara cu 143 milioane de locuitori care da semne ca si-a gasit conducatorul si nu-si mai bate capul cu alternanta la putere.

Vladimir Putin a fost ales din nou presedinte al Rusiei, din primul tur, cu o majoritate zdrobitoare. De fapt, nici nu a avut contracandidati. El a mai detinut aceasta functie in intervalul 2000-2008, dupa care a activat ca prim-ministru.

Rusii vor un lider pe viata si daca democratia le pune piedici, gasesc ei metode sa inlature acele piedici. Le este greu, daca nu imposibil, sa asimileze un sistem cu totul nou pentru ei. Noi macar am avut democratia interbelica (1918-1938), ei au trecut de la tarism direct la comunism.

Am auzit odata o poveste, nu stiu daca reala, dar cu siguranta semnificativa. Un om a gasit iarna un pui de vrabie rebegit de frig, l-a dus in casa, l-a pus intr-o colivie, l-a hranit si l-a ingrijit. Cand puiul s-a facut mare, i-a deschis usa coliviei si i-a dat drumul sa zboare pe fereastra.

Dupa cateva zile, desi gasea hrana si afara, vrabia s-a intors in colivie. Asa se obisnuise.