Dupa 7 ani de seceta, lacustele promit bunastare

In scrierile vechi, diverse nenoriciri se abat asupra omenirii timp de cate 7 ani. Printre ele, navalirea lacustelor, urmata de seceta si foamete. Si in Romania moderna, lacustele isi iau partea lor; nu atat din recoltele agricole, cat din banii alocati autostrazilor. Efectele sunt aceleasi. Sansele pentru bunastare scad dramatic, iar seceta si foametea (adica saracia) sunt urmarea fireasca a vizitei acestor insecte lacome.

Problema este ca vizita asta se prelungeste. Exact in urma cu 7 ani, intr-o zi de vara, primul ministru Adrian Nastase taia panglica de inaugurare a Autostrazii Transilvania, iar excavatoarele isi infigeau cupele in pamant langa satul Valisoara, pe acordurile Anotimpurilor lui Vivaldi. [url=http://www.reuters.com/article/2011/05/26/us-romania-infrastructure-idUSTRE74P0ZK20110526]Reuters[/url] recreeaza momentul: “In acea zi, viitorul parea aproape tangibil: va fi o autostrada frumoasa, spatioasa, cu patru benzi , lunga de 415 km si cu peste 300 de poduri, 70 de treceri la nivel, care va lega Transilvania de Ungaria”.

Fast-forward trei ani, pana in 2007. Intre scandaluri diverse cu statul roman, o declaratie a lui Michael Mix, managerul de proiect al constructorului Bechtel, merita citata peste timp: „O autostrada este pentru totdeauna. Este o mostenire.”

Mai trec patru ani si proiectul tot nu e gata. Gata? Ce gluma buna. De-abia este gata o portiune de 10%, iar statul roman a platit Bechtel, din bani publici, 1 miliard de euro. Expertii citati de Reuters cred ca nota de plata finala va fi dubla fata de estimarea initiala de 2,2 miliarde de euro. Termenul de predare, 2013, pare o tinta utopica.

N-are rost sa mai extindem discutia cu alte exemple similare. Sunt multe proiecte care ne-au sedus si ne-au abandonat. Prea putine exemple in care promisiunile au fost respectate si doar pentru proiecte de anvergura mica: mai un pasaj, mai o centura ocolitoare.

Acum, avem parte de o noua runda de promisiuni din partea lacustelor. De data asta, la microfon este ministrul transporturilor, Anca Boagiu,”o femeie micuta, cu parul negru strans sever intr-un coc, prezentata drept ministrul insarcinat cu recuperarea timpului pierdut”, dupa cum o descrie Reuters.

Vor fi gata in timp record sute de kilometri de autostrada, promite ea. Nu stiu cine mai are nervii sa o creada. Am intrat in al 8-lea an de vorbe care, pentru ca nu se transforma in fapte, aduc nenoriciri pentru economie si pentru o tara care se sufoca pe ”drumurile care duc spre nicaieri”. Oare lacustele se satura vreodata?