Economia, intre registrul moral si cel amoral. Inapoi la Aristotel

Uneori bagatelizata, alteori expusa la rigoare, o cordiala polemica iscata in configurarea diferentei dintre etica afacerilor si etica in afaceri porneste, fara indoiala, intr-o critica postmoderna, de la o dimensiune a reflectiei asupra limitelor etice ale capitalismului.

Intr-o vreme in care teoria sentimentelor morale a lui Adam Smith castiga teren, cultul intemeierii  judecatilor morale insesi in orizontul exclusiv al unei sfere de actiune personala manifesta o cazuistica elementara, cotidiana. Nu e de mirare ca treptat, chiar discursurile dedicate acestui tip de abordari, domestic generate in zona filosofiei stiintelor umanului, devin profitabile, speculand progresiv zone de compromis la granita dintre etica afacerilor si etica in afaceri. Uneori, se constata lesne ca daca cea din urma sintagma pare mai curand sa sudeze o  miscare morala si intelectuala destinata analizei comportamentului agentilor morali pe o piata, cea dintai constituie  un exponent al unui registru al reflectiei morale. 

Consider insa ca potentialele nuante care pot construi un univers de discurs aplicat, ba chiar  paideic si instructiv pentru cei care actioneaza disciplinar si profesional in aceasta directie, ar trebui sa se produca intr-un cadru postum dezbaterii unui subiect pe care il propun ca sursa a unei investigatii autentice, desfasurata in cele  ce urmeaza: care sunt conditiile de posibilitate si limitele definirii economiei in calitate de  stiinta morala? Se deschide, in aceasta maniera, vederea catre o alta fata a economiei, receptata ca stiinta practica si morala, observand indeaproape rezistentele si limitele teoretice ale unei astfel de definiri, prin analiza ipotezelor de incadrare a acestei discipline intr-un areal eminamente amoral. Mai mult decat atat, efortul de a trata dominanta valorica a domeniului economic prin prisma resorturilor de analiza a comportamentului uman, a problematicii eficientei ca avatar al actiunilor economice ori a postulatelor teoriilor keynesiene neoclasice privind continutul etic al unor judecati normative in economie, nu poate fi detasat de resemnificarea sensului traditional aristotelic de definire a oikonomiei ca stiinta practica si morala deopotriva. De aceea, principalul reper in analiza conditiilor de posibilitate si limitelor definirii economiei la granita dintre o disciplina amorala si o stiinta practica morala consta in reintoarcerea la teoria aristotelica privind instrumentalizarea rationalitatii practice in implinirea finalitatilor unor obiective umane care se realizeaza intr-o dependenta stricta de continuturi valorice si implicit, morale.Admitand teoria aristotelica in calitate de suport al dezvoltarilor doctrinare dedicate asumarii economiei ca stiinta morala, se poate constata faptul ca sursa celor mai multe conflicte  teoretice privind acest subiect este resemnificarea continua, deseori inconsistenta, a sensului de stiinta morala, motiv pentru care cele mai multe teorii care apar la acest nivel sunt mai degraba complementare decat disjuncte, contand masura in care se poate afirma economia ca disciplina inzestrata cu continuturi si implicatii de sorginte etica. Consecinta unei astfel de constatari reconditioneaza ipoteza principala a acestui articol, aspectul conditiilor de posibilitate si a limitelor  definirii economiei ca domeniu amoraldevenind o pseudo-problema, data fiind cauza acestui demers, si anume resemnificarea si concilierea sensurilor moderne ale economiei ca stiinta practica.

Inscriind abordarea economiei in dimensiunea teoretica a stiintelor socio-umane  dependente de o abordare analitica, in sensul propus de  Hirschman, una  dintre directiile  proiectului consta in investigarea  gradului de eficienta pe care il poate avea un sistem economic in limitele a ceea ce Roepke numea o societate ,,tutorata etic. Perspectiva propusa de Roepke este cea preferata in sedimentarea unui directii de cercetare  in cadrul acestui proiect, unul dintre obiectivele propuse fiind demonstrarea vitalitatii si caracterului necesar al unor norme morale transcendente, absolute si valide, pornind de  la asumptia faptului ca atat ,,pietele economice cat si sistemul concurential se afla departe de a elabora prescriptii morale autonome, sursa a erorii imanentismului liberal (Ricardo F. Crespo, Controversy: Is  Economics a Moral Science?, in Journal of Markets & Morality 1, no. 2, October, 1998). De la exercitiul distingerii judecatilor de valoare de sorginte stiintifica de cele de factura etica in economie, propus de Roepke, se creeaza premisele necesare ale legitimarii unei cunoasteri normative a realitatii economice, sursa a dezvoltarii unor implicatii etice situate in limitele economiei politice. Urmand  canoanele asumarii unui tip de economie aplicata, preluand terminologia si continuturile doctrinare fundamentate de Robbins, se observa  cum economia inteleasa din perspectiva studiului teoretic de  ordin  practic (Lionel  Robbins, „Economics and Political Economy”, in American Economic Review Proceedings, 1981)evalueaza din perspectiva etica atat continutul alegerilor agentilor rationali in functie de modulatiile comportamentului uman cat si ipoteza definirii unei stiinte ca fiind eminamente morala, numai in conjunctura in care accepta ca obiect actiunile umane ce pot fi judecate din perspectiva axiologica si etica deopotriva. 

Un ultim aspect intervine in  profilarea directiei  decercetare a limitelor si consistentelor definirii economiei ca domeniu moral si anume asumarea conditiilor de posibilitate ale intelegerii acesteia in dimensiunea unei dihotomii : mai intai, in discrepantele dintre stiinta normativa si stiinta practica, mai apoi, in diferenta milleana dintre stiinta si arta, in cel de-al doilea segment fiind justificat discursul etic. Substituirea traditionalei dihotomii dintre economia pozitiva si cea normativa cu diferenta dintre continuturile unor afirmatii economice pozitive,  respectiv normative, modifica sensul de stiinta morala pe care il mai poate pretinde economia insasi, evaluata ca disciplina practica.
Oana Camelia Serban