Extrema birocratica

De la creditul doar cu buletinul din 2007-2008, bancile au trecut la extrema cealalta. „E criza de incredere – s-au gandit reprezentantii acestora -, atunci iata cum procedam noi: marim numarul de avocati si aprobari, cerintele de calificare si numarul de acte.”

S-a ajuns la situatii aberante in care, pe langa faptul ca afirm ca ma cheama Liviu – Andrei Vacaru (pe incredere), trebuie sa arat si buletinul sau cartea de identitate (confirmare cu acte) – pana aici, poate, nimic anormal – mai trebuie sa aduc si adeverinta scrisa de la Politie prin care ei „recunosc” ca au eliberat actul de identitate in care scrie ca ma cheama cum ma cheama (birocratie?).

Ca sa fim intelesi: in urmatoarea perioada in care dezvoltatorii s-au evaporat, 60% din vanzatorii de „confort” (care doresc o locuinta mai buna) si-au oprit imobilele de la vanzare, pe piata au ramas multe locuinte subevaluate, cu ipoteca.

Daca vanzarea cu ipoteca este in mod normal posibila, ceea ce fac bancile acum este mai mult umilitor decat aberant, atat pentru cel care vinde, pentru agentia imobiliara care intermediaza, cat si pentru cel care cumpara.

Exemplu: Nu se poate ca sa dureze 2 saptamani transmiterea unor hartii, multe din acestea aberante, intre doua sucursale din Timisoara ale unor banci cunoscute, documente cerute de functionari carora le este frica sa-si mai asume responsabilitati. Si cand clientii ma suna fericiti ca au sosit documentele, banca sa mai ceara altele.

In contextul majorarii dobanzilor fara justificare, devalorizarii leului si atitudinii jignitoare a bancilor fata de clienti, aceasta noua „impietrire in criza” este ilogica si perdanta pe termen lung.