Fotbalul englez: glorie si decadere, orgolii si datorii

Minutul 85 al meciului Manchester United – Bayern Munchen, contand pentru sferturile de finala ale Ligii Campionilor 2010. La scorul de 3-2 pentru englezi, nemtii sunt calificati si paseaza nonsalant pe tot terenul. Zarurile sunt aruncate, Bayern ramane in lupta pentru trofeu, alaturi de Lyon, Barcelona si Inter.

Si astfel, ia sfarsit o perioada de 6 ani in care penultimul act al celei mai importante competitii intercluburi din Europa nu s-a disputat niciodata fara englezi. Mai mult, Albionul a dat 13 din cele 24 de semifinaliste ale acestor editii. Anul acesta, mai ramane consolarea din Europa League, unde Liverpool si Fulham isi vor masura fortele cu Atletico Madrid si Hamburg.

In 1985, Juventus invingea Liverpool cu 1-0 la Bruxelles in finala Cupei Campionilor Europeni (stramoasa Champions League), intr-o partida pe care „cormoranii” parca s-au rusinat s-o castige, dupa ce suporterii lor au provocat violente soldate cu zeci de morti. Atunci se incheiau 8 ani consecutivi in care englezii castigasera aproape toate editiile CCE, cu o singura exceptie, cea din 1983, cand Hamburg intrecea Juventus cu 1-0 in partida decisiva. Si incepeau 5 ani de „exil”, UEFA interzicand accesul echipelor din Anglia la intrecerile europene, in urma sangeroasei finale de la Bruxelles.

Acum, fotbalul insular e sanctionat de propria oboseala si de slabiciunile din sistem. Echipele din Premiere League au datorii totale de 3,8 mld. euro, in mare parte provenite din constructia si exploatarea comerciala a stadioanelor. Suma nu ia in calcul Portsmouth si West Ham United, cluburi nelicentiate de UEFA din cauza problemelor financiare.

Paradoxal, printre cei mai mari datornici se numara Manchester United (castigatoare a Ligii Campionilor in 2008 si finalista in 2009) si Liverpool (castigatoare in 2005 si finalista in 2007). Ambele grupari au fost framantate, in ultimii ani, de disensiuni intre suporteri si conducere.

In ultima vreme, antipatia fanilor Man. Utd. fata de actionarul principal Malcolm Glazer s-a intetit. Chiar si la meciul cu Bayern, in semn de protest, unii spectatori purtau fulare verzi-aurii, culorile clubului precursor, Newton Heath, infiintat in 1878 si rebranduit Manchester United (alb-rosu) in 1902. Exista si un grup de 150.000 de fani, Manchester United Supporters’ Trust, care urmareste sa preia echipa de la Glazer, si initiaza in acest scop campanii de strangere de fonduri si intalniri cu oameni de afaceri.

Nici la Liverpool, actionarii George Gillett si Tom Hicks nu sunt priviti cu ochi prea buni. Si acolo a luat fiinta un grup, Share Liverpool FC, care in urma cu doi ani se lauda ca va strange 500 mil. lire sterline de la 100.000 de suporteri, pentru a cumpara clubul, dar pana acum tentativa a ramas la stadiul de intentie.

„Lectia engleza” ne arata ca in business-ul numit fotbal, succesele de pe teren nu garanteaza totdeauna stabilitatea financiara. Si, ce e mai dureros, daca nu ai ordine in conturi, vine un moment cand mingea parca nu mai vrea sa intre in poarta.

Istoria acestui joc ne aminteste insa ca inventatorii lui au gasit mereu puterea s-o ia de la capat. Muncind cu incapatanare pentru clipa cand „va intra din nou in ate”. Ca in aventura lui Stuart Pierce, care a ratat un penalty de departajare la Campionatul Mondial din 1990, dar a avut curajul sa traga din nou la Euro 1996.