Imaginea crizei si Criza de imagine

Aprilie 2009

Am cateva contracte bune, cu exclusivitate, la care proprietarii nu pot plati deoarece nu si-au primit toti banii. In contracte, unele incheiate inainte de criza sau la inceputul ei, nu am prevazut nici eu, nici proprietarii, de buna credinta de altfel, blocajul financiar.

Bun, zic eu, dar ce sa fac daca am, la randul meu, plati de facut: chirie, telefon, hosting, utilitati, … cheltuiala lunara pe care o presupune o agentie imobiliara si care, neplatita, afecteaza functionarea si imaginea firmei.

Asa ca, stiind cat de mult valoreaza PR-ul, fug la banca pentru un credit mic, 5000 euro, pana se deblocheaza piata. Cand, surpriza! In fata mea, la ghiseu, Pogea si Boc la palavre cu ofiterul de credite ca vor nu stiu cate milioane de euro pentru salarii, pensii, pentru ei si ai lor, pentru rate salbatice si gaste exotice in parcurile din Bucuresti si ceva maruntis pentru doamna ministru Ridzi, ca vine 2 mai, Ziua Tineretului. Treburi serioase, ma gandesc eu, deja rusinat amintindu-mi de nevoia mea de a salva renumele meu si al firmei. Dupa ceva timp, imi vine randul:

– Cat doriti?, intreaba bancherul plictisit, cu raspunsul in minte.

Ma uit la el cum se freaca pe maini a nerabdare si apoi in ochii lui care, nu stiam inca de ce, ma evita. Si raspund:

– 5000 de euro, ca sa trec de criza asta…
– Nu mai avem, zice el fara sa ma lase sa termin. Au luat astia tot si-mi face semn catre Pogea si Boc care tocmai ieseau cu basculanta cu bani prin spate si, pana nu mai elibereaza BNR ceva maruntis, inchidem si asteptam.
– Dar, domnul meu, uitati …si incep sa-i spun ce si cum. Se inmoaie si devine cooperant:
– Sa vedem! Mai este o solutie. Stati sa dau un telefon.

Pune mana pe telefonul cu sigla bancii lipita pe receptor si suna la alta banca. Explica celui de la capatul firului situatia si … stupoare: si la ei fusesera Pogea si Boc si nu mai aveau bani.

– Sa sun la alta, zice omul oarecum stingher si formeaza la alta banca.

Nu o mai lungesc: unde suna domnul de la banca, acelasi raspuns: Nu mai e, i-a luat guvernul.

Am multumit frumos si m-am indreptat, resemnat, catre firma. Atunci m-am injurat singur, pentru cat de credul am fost cand m-am dus la vot, ca i-am votat, ca nu am emigrat inca, ca ma las dus de vise si modele americane in Romania …

Iunie 2009

– Buna ziua, aud de la celalalt capat al firului. Domnul … ? si imi aud numele, chestie care ma face atent.
– Da, raspund, incercand sa identific vocea care mi se parea cunoscuta.
– Numele meu este … si va sun de la (banca) in legatura cu solicitarea dvs. de acum doua luni. Mai este valabila?

Imi pica fisa si, dupa un moment de ezitare si o privire fugara la finalul agendei, unde-mi tin datele despre bani, raspund:

– Da, sigur.

Si-mi reamintesc toate problemele, vorbele grele, ezitarile, promisiunile neimplinite, scuzele, telefoanele, factura de la telefon, cea mai mare din ultimele 12 luni, toate astea pentru pastarea renumelui si a imaginii firmei. Altii au inchis sau si-au suspendat activitatea. Raman eu, ca fraierul, cu blocajul financiar, cu forfetarul, cu taxele, cu plata facturii lui Pogea, cu controale, clienti nervosi, furnizori ce-mi cer banii. Ochii imi cad pe reflexia mea din ecranul negru a monitorului care intra pe screen saver: am mai albit.

– Da, sigur. Ati facut rost de ceva si pentru mine?
– Da, domnule, am reusit sa punem mana pe o suma de bani, de la alta banca, cu dobanda de 33% la euro, pentru dvs.
– Cu 33%? intreb perplex. 33% e dobanda mea la credit sau dobanda dvs.? Si DAE?
– Am calculat si aveti de platit 360 euro pe luna, pe o perioada de 24 de luni.
– Pai asta inseamna DAE de 60% si de restituit cu 3500 euro mai mult decat as lua. Sunteti nebuni?
– Nu, aceasta este oferta noastra. Daca doriti va rugam sa ne sunati. O zi buna va doresc, la revedere! Si inchide.

Raman cu telefonul in mana si cu beep-ul prelung care ma anunta sfarsitul convorbirii. Ma gandesc la problemele si imaginea firmei si la criza: „Scump, domnule, scump. Dincolo e mai ieftin” imi rasuna in gand, nu stiu de ce, o replica celebra la reclama unei firme care se aude ca este in faliment. Dincolo? Dincolo e mai ieftin?

Ma gandesc in jur de 20 de minute si singura solutie la care ajung este ca … nu am alta solutie. Pun mana pe telefon si zic:
– Buna ziua. M-am gandit si o sa aplic pentru acel credit, ce sa fac!
– Ne pare rau, oferta nu mai este valabila. Acum 5 minute au plecat de la noi cu banii, domnii Pogea si Boc .