Intretinerea, 600 de lei pe luna. Cine pierde?

Noiembrie, prima luna friguroasa a anului 2011, scutura buzunarele locatarilor din blocurile bransate la regiile de termoficare.

Anul acesta, in unele orase pretul gigacaloriei a crescut, iar in altele, conditiile de subventionare au fost modificate. Urmarea?

Cotele de intretinere au urcat substantial, astfel ca pentru unele apartamente, proprietarii ajung sa plateasca sume de 450 lei, 570 lei, sau chiar peste 600 lei pe luna.

Stim ce vor spune guvernantii. „Asa e in economia de piata, statul nu mai poate plati o parte din consum, pentru ca trebuie sa reduca deficitul bugetar, iar compania de termoficare nu poate lucra in pierdere. Cine face fata la noile niveluri – foarte bine, cine nu – sa fie sanatos”.

Numai ca tot in economia de piata, o companie care vrea sa fie profitabila isi raporteaza politica de preturi la puterea de cumparare a publicului tinta, a consumatorilor carora se adreseaza. Nu poti sa deschizi in Somalia, pe o raza de 10 kilometri, trei sau patru reprezentante Rolex, pentru ca oamenii de acolo nu au bani sa cumpere ceasuri de lux.

Pastrand proportiile, pare o situatie total nefericita ca intretinerea la un apartament sa coste un sfert, sau o treime din salariul mediu net pe economie.
[img=786][/img]

E de inteles ca Guvernul vrea sa scada cheltuielile statului, iar companiile de termoficare din marile orase urmaresc sa iasa pe profit. Insa o masura cu efecte atat de puternice asupra populatiei putea sa fie luata si altfel decat la modul hei-rupist.

Astfel, era de dorit ca inca din din vara autoritatile sa deruleze campanii de informare – „vedeti, oameni buni, ca vine iarna, uite atat veti avea de platit”. Iar aceste campanii puteau merge in paralel cu stimularea solutiilor alternative, eventual un program de introducere a centralelor de apartament, in colaborare cu firmele private de profil.

Cata vreme regia de termoficare face legea pe piata, ea poate sa impuna orice pret, mergand pana la 1.000 de lei sau de ce nu, 1.500 de lei pe luna, fara sa-si bata capul cu reducerea propriilor costuri, care i-ar permite sa aplice tarife mai „umane”.

Cum multi locatari au posibilitati financiare modeste, un posibil efect al acestor preturi mari ar fi acumularea de datorii uriase. Cred ca nicio companie nu doreste asa ceva, dupa cum niciun guvern nu se bucura la cresterea blocajului financiar.

Cu cat restantele la plata vor fi mai ridicate, cu atat contabilitatea regiei va fi data peste cap. Mai bine un tarif mic pe care esti sigur ca il incasezi, decat unul mai mare, dar care iti intra in cont numai „pe hartie”. Iar daca taxele si impozitele sunt calculate la venitul „mare”, atunci vei plati aceste dari pentru sume iluzorii, pe care nu le ai. Intarzii cu achitarea? Creezi probleme la bugetul de stat.

O masura aplicata stangaci afecteaza pe toata lumea, nu numai consumatorul direct.