Mici amanunte care dor

E limpede asemanarea dintre meciul de fotbal Romania-Franta si situatia de astazi a Romaniei.

A durat parca o eternitate – peste 20 de ani de la revolutie – sa construim un prim stadion modern cum gasesti oriunde in Europa –pana si bulgarii au o astfel de arena, dar de acum 4-5 ani. Tot de la revolutie asteptam proiecte majore de infrastructura care sa fie si executate, nu doar promise si desenate pe hartie.

Nota balcanica ne urmareste ca un blestem. Intr-un stadion de cinci stele, gazonul (adica esenta, motivul pentru care exista intregul stabiliment si 55.000 de oameni in tribune) este execrabil. Si la nivel national ne e foarte greu sa ducem lucrurile la bun sfarsit. Suntem o tara integrata in Nato, UE, sub protectia a ”n” tratate internationale si prin care curg rauri de bani europeni, dar populatia inca aloca peste 70% din venituri pentru alimente. Sunt mici amanunte care dor.

Si nu in ultimul rand, publicul de la meci a fost, din nou, mult peste media calitatii fotbalului romanesc si mai ales a conducatorilor sai. Din nou, o asemanare izbitoare, suparatoare, cu ceea ce traieste zi de zi omul de afaceri sau simplul contribuabil.

E vizibil un permanent contratimp – politicienii sparg seminte, fac glume grosolane si se amuza undeva departe, sus, in tribuna stadionului, in timp ce jos, pe gazon, o clasa de mijloc frustrata transpira printre hartoape pentru o Romanie mai buna.