Nu conteaza daca intram in Schengen, ci ca ne batem pentru asta

De doua-trei saptamani incoace, in aerul rarefiat de criza de la Bucuresti pluteste ceva cu totul nou. De la momentul 1968, dupa care Ceausescu s-a plimbat in trasura cu regina Angliei in semn de apreciere pentru ca Romania a ridicat glasul impotriva URSS, romanii n-au mai avut ocazia sa se simta importanti in politica externa.

Scandalul politic izbucnit acum pe tema aderarii la Schengen nu are nici pe departe miza globala pe care a speculat-o fostul dictator acum 40 de ani. Insa exista o miza, care desi putin importanta pe scara internationala, este vitala pentru Romania si rolul sau in UE in urmatorii ani.

Avem inca proaspata in memorie emotia cu care asteptam cu totii, ca niste scolari, sa vedem daca granzii ne deschid usa catre NATO si UE. In ’97, cand am ratat intrarea in NATO la summit-ul de la Madrid, ne-am simtit ca atunci cand Romania rata „la mustata” calificarea la Mondialele de fotbal. Dezamagiti, dar cu speranta ca poate, cu putin noroc, ne iese data viitoare.

Munca de calitate facuta de diplomatii romani dupa anul 2000 s-a vazut si ne-am primit mult-doritele bilete de intrare in lumea mare. Dupa aceea, insa, am ramas aceiasi scolari timizi care stau pe scaun si asteapta sa fie scosi la lectie de UE, FMI sau cine se mai nimerea pe la catedra.

Acum, lucrurile au luat o turnura neasteptata, sau, privind din alt unghi, de foarte mult timp asteptata.

Este pentru prima oara cand Romania ridica cu adevarat glasul in interiorul UE pentru a-si apara interesele. Politica interna de „jucator” a lui Basescu pare ca a razbatut in cele din urma si spre diplomatii externi ai Romaniei. Ramane de vazut daca pentru Romania vor fi consecinte pozitive sau negative (istoria interna arata ca scandalul permanent nu e o manevra castigatoare), insa schimbarea de ton este notabila si marcheaza intrarea Romaniei intr-o noua etapa ca membru UE: aceea de tara care nu mai asteapta doar sa i se dicteze, ci s-a asezat la masa si negociaza.

Este o premiera pentru Romania, insa nu si pentru zona Europei Centrale si de Est. Polonia a fost prima tara fost-comunista care, sprijinindu-se pe argumentul „cea mai mare piata din est”, s-a cocotat pe scaun si a inceput sa puna conditii la Bruxelles. Poate putin surprinzator, polonezilor le-a si iesit. Nu intamplator, guvernul de la Varsovia este cel mai performant din intreaga UE cand vine vorba de fondurile structurale atrase: in perioada 2007-2013, Polonia a atras 67 mld. euro, cea mai mare suma din intreaga Uniune Europeana, adica o performanta impresionanta pentru o tara care are un delay mare fata de rivalii occidentali in privinta lobby-ului economic.

Nici Cehia n-a stat mult pe ganduri ca sa urmeze exemplul Poloniei. Presedintele ceh este binecunoscut pentru vederile sale critice la adresa UE si in favoarea tarii sale. Nu cu mult timp in urma a amenintat cu blocarea ratificarii unor acte comunitare importante pentru a juca interesele cehe, adica exact ce face acum Romania pentru a se vedea cu sacii in Schengen.

E un semnal ca incercam sa intram in liga unor licurici mai mari. Sa vedem daca ne tin bateriile.