Nu omorati speranta

Reducerea salariilor bugetare cu 25% si a pensiilor cu 15% va duce implicit la:

1. Scaderea puterii de cumparare a populatiei;
2. Scaderea cererii de produse pe piata locala;
3. Scaderea implicita a productiei;
4. Concedieri in masa;
5. Crearea unui deficit bugetar datorita cresterii ajutorului de somaj acordat populatiei;
6. Sporirea evaziunilor fiscale.

Toate acestea vor avea consecinte grave asupra populatiei la nivel moral, consecintea care momentan nu pot fi cuantificate in bani dar care in timp vor duce la:

1. Scaderea moralului populatiei;
2. Cresterea infractiunilor de furt si talharie;
3. Cresterea numarului de consumatori de droguri si bauturi alcoolice;
4. Dezmembrarea unui numar cat mai mare de familii si ca urmare crearea unui numar sporit de copii ai nimanui;

Acestea sunt consecintele unei politici de austeritate. Groapa a fost sapata in anii precedenti iar acum Guvernul impinge tara spre aceasta groapa urmand ca urmatoarele masuri sa reprezinte acoperirea cu tarana. Toate aceste masuri de austeritate nu pot avea puterea de a revigorare a economiei.

Joseph Stiglitz laureat al premiului Nobel pentru economie: ” Europa se va indrepta spre un dezastru daca insista pe masurile de austeritate…Europa are nevoie de solidaritate, de empatie, si nu de austeritate, care duce la cresterea somajului si la accentuarea depresiunii.”

Dominique Strauss-Kahn, directorul Fondului Monetar International, a declarat in cadrul unui interviu acordat postului francez de televiziune France 2 ca „FMI nu a cerut reducerea salariilor si a pensiilor, ci impozite mai mari pentru cei bogati, insa Guvernul Romaniei a refuzat” si prefera sa scada pensiile.

Cum poate Guvernul, sa arunce in strada un numar de salariati care de-o viata muncesc si slujesc aparatul de stat, oameni care s-au calificat si s-au perfectionat in aceste locuri de munca? Ce alternative ofera statul acelor persoane?

Intradevar, omenirea a avansat. Multe, chiar foarte multe meserii care in trecut ofereau locuri de munca au disparut, in locul lor aparand meserii noi. Aici trebuie sa intervina statul si sa initieze cursuri de reciclare profesionala, pentru a da o speranta acelor fosti salariati care acum ingroasa randurile somerilor.

Cat vor mai putea oamenii sa „stranga cureaua”? Pana cand? Lipsa de speranta ii poate face pe oamenii sa faca fapte nesabuite. Ce face Guvernul intru ridicarea moralului populatie? La urma urmei statul este cel mai mare „patron” din tara, patron la care lucreaza cei mai multi salariati. Nu exista firma comerciala sau industriala sau de servicii care sa aiba mai multi angajati. Statul trebuie sa dea dovada de o doza imensa de responsabilitate fata de acei oameni care l-au slujit cu credinta si cu speranta ca nu vor fi aruncati in strada.