O zi din viata mea

Miercuri 23.04.2011, ora 5:30 dimineata.

Ne trezim la sunetul sfasietor al sirenelor care vestesc caderea rachetelor expediate din Gaza. Ametiti de somn ne ia putin timp pana ne dam seama ce se intampla insa, instinctiv ne indreptam catre adaposturi. Se aude un „bum” si cladirea in care locuim se clatina ca la un cutremur. Ne dam seama ca racheta a cazut in apropiere.

Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ma indrept catre bucatarie sa fac cafelele de dimineata. Ne bem cafeau (eu, sotia si soacra), ne facem „ritualul” obisnuit de dimineata si plecam fiecare la treburile lui: eu spre Tel Aviv, sotia in Beer Sheva, soacra acasa.

Ora 9:30 dimineata

Rachetele continua sa cada atat in Beer Sheva cat si in toata zona de sud a tarii. Inutil sa va descriu senzatia celor langa care explodeaza aceste rachete, caci nici eu nu o cunosc prea bine. Vorbesc cu sotia la telefon care ma tine la curent cu ce se intampla in zona de sud. La internet, stirile apar cu intarziere. Inca nu am reusit sa luam legatura cu fiul cel mic care este in armata, intr-o unitate de aviatie in sudul tarii, nu departe de Beer Sheva. Inca nu am reusit sa luam legatura nici cu fiul cel mare care studiaza la facultate in orasul Eilat, la granita cu Egiptul.

Ora 13:00

Un autobuz explodeaza in Ierusalim: morti si raniti. In zona de sud bombele nu inceteaza sa cada. Armata israeliana „scrasneste din dinti” si inca nu riposteaza. Biniamin Netaniahu urmeaza sa decoleze spre Rusia, intr-o vizita stabilita cu mult timp inainte. Decolarea este amanata cu cateva ore. Sunt consfatuiri la nivel de Cabinet de Securitate. Armata israeliana inca nu riposteaza.

Ora 16:00

In sfarsit am luat legatura cu fiul meu cel mic. Totul este in regula. Ne-am linistit oarecum.

Ora 17:00

Plec de la Tel Aviv spre Beer Sheva. Pe drum ascult stirile la radio. In zona de sud bombele continua sa cada. Armata transmite instructiuni populatiei, insa nu s-a luat, inca, hotararea ca armata sa riposteze. Probabil ca se va intampla la noapte.

Ora 18:00

Ma apropii de Beer Sheva, ma apropii de raza de actiune a rachetelor Kassam, Grad si Marghema, dar tensiunea nu-mi creste. Pulsul oarecum si totusi simt o liniste sufleteasca, o liniste care pune stapanire pe mine, pe intreaga fiinta si stiu de ce. Ma apropii de locul unde se afla sotia, soacra si fiul cel mic. Ma apropii de casa in care locuiesc. Ma apropii de universul in care traiesc si in care ma simt in siguranta.

Ora 18:30

Am ajuns acasa. Suntem invitati la nunta fiului unor prieteni foarte apropiati. Imi fac un dus, imi schimb hainele si plecam la nunta.

Toate acestea s-au petrecut intr-o singura zi.