Omul adaptativ

La vremurile pe care le traim si la criza tuturor sistemelor cunoscute si eventual guvernate de stat, omul zilelor noastre este la fel de vulnerabil ca dinozaurii in prag de glaciatiune.

Ne paste un gen de extinctie pe care ni l-am dorit si n-am stiut ce ne dorim. Toti virusii gripelor lumii adunati la un loc nu sunt atat de periculosi ca ceea ce ni se intampla in timpul pe care ne-a fost dat sa-l parcurgem laolalta cu lumea.

Totusi viata nu s-a oprit in loc nici la prima glaciatiune, nici la a doua, nici la prima molima si nici la primul crah pe Wall Street. Pentru ca omul este rezultatul unui proces evolutiv (sau involutiv) de-a lungul caruia a supravietuit datorita unei singure mari dar epocale calitati: adaptabilitatea.

La noi, la romani, adaptabilitatea s-a remarcat de-a lungul fiecarei etape istorice. Inca din cele mai vechi timpuri i-am admirat pe expati, legionari romani pe vremea aceea.

Ne-am insusit limba latina inca inainte sa ne insuseasca ei pe noi. Au venit apoi turcii. Dar ne-am adaptat prin vitejii nostri voievozi care au adaptat ceea ce a ajuns in ziele noastre spaga data politistului care te prinde in afara legii.

Am adaptat un rege german la realitatea de la noi chiar daca ne-au trebuit trei generatii sa ajungem la adaptatul Carol al II-lea. Si apoi au venit rusii… de fapt comunistii… la care ne-am adaptat cincizeci de ani pana aproape ca uitasem cum e sa nu stai la coada pentru orice.

Acum au venit din nou expatii. Si ne-au adus neadaptatele concepte inventate in tari in care adaptarea a fost inlocuita de specializare. Superspecializare. Acolo oamenii stiu totul despre ingusta nisa in care activeaza. Atat de ingusta, incat odata scosi din ea sunt incapabili sa digere informatie.

Dar noi, bastinasii? Cum suntem noi? Putem suprvietui in mediul de multinationale creeat in jurul nostru? Avem oare abilitatea de a construi in noi priceperi care sa ne scoata la liman? In mod cert, avem ce ne trebuie pentru a face asta. In noi. Insa nu stim ce avem in noi.

Ni se spune cum suntem in aparenta dar nu cum suntem in profunzime. Daca am putea scoate la suprafata profunzimea, am putea deveni adaptativi.

Am descoperit asta in oamenii care au ajuns sa cucereasca si sa imbunatateasca cetatile multinationalelor. Am descoperit asta in oamenii care au cu adevarat succes. Nu masurat in bani ci in dorinta celorlalti de a lucra alaturi de ei.

Am descoperit omul adaptativ. Am conceput un material despre liderul adaptativ. Acum lucram la unul care sa se refere la trainerul adaptativ. Dar vom extrapola ideea la managerul adaptativ, la omul de vanzari adaptativ, la angajatul adaptativ.

Si probabil ca vom merge mai departe… catre omul adaptativ care sa treaca prin generatia lui lasand in urma un cromozom cu informatia devenita deja cod: adaptabilitatea.