Pericolele Primei Case

Prima Casa este un program contestat inca din secunda 1 – criticii cei mai vehementi afirma ca nu consumul ar trebui sprijinit acum, ci productivitatea. Dar asta nu e tot. Pe masura ce detaliile programului au inceput sa fie cunoscute, inventivitatea nationala produce tot mai multe exemple ipotetice (inca) despre cum poate fi inselat sistemul.

Un dezvoltator care a investit intr-un bloc de locuinte si a ramas cu ele pe cap din cauza crizei are acum solutii. El isi poate „cumpara” cumparatori si chiar le poate vinde apartamentele la un pret supraevaluat.

Cum face asta? Schema a fost deja detaliata in presa: Isi construieste o retea de persoane carora le ofera acte valabile, pe firme fantoma, cum ca au salariu bun si n-au, saracii, nicio casa, dar vor sa-si cumpere. Se ia credit de la banca pe numele acestor falsi cumparatori, care bineinteles ca nu platesc ratele. Statul, care a garantat creditul, e nevoit sa plateasca bancii paguba, dupa care preia locuintele si incearca sa-si recupereze banii. Daca apartamentele au fost supra-evaluate, n-are cum sa faca asta, pentru ca nimeni nu va plati „cat nu face”. Toata lumea fericita, mai putin statul care ramane cu buza umflata.

De ce exista riscul ca astfel de scheme sa functioneze? Pentru ca bancile, dar si firmele de evaluare, s-ar putea sa nu-si mai bata capul verificand bonitatea reala a celor care solicita creditul, din simplul motiv ca statul garanteaza 60.000 de euro din aceste credite. A, daca solicitantul vrea mai mult de 60.000 de euro, atunci da, banca s-ar putea sa ridice putin din sprancene si sa il verifice mai amanuntit, pentru ca risca sa-si piarda proprii bani, nu pe cei ai statului.

Dar chiar si asa, mai exista varianta ca dezvoltatorul, cel care e in spatele schemei, sa ia bani de la banci fara sa aiba intentia de a nu plati ratele, ci pur si simplu ca sa-si refinanteze alte imprumuturi mai vechi, luate la dobanzi mai mari. O modalitate legala, insa care, din nou, se indeparteaza de la scopul declarat al programului Prima Casa.

Intrebarea principala – cum se va asigura statul ca nu e pacalit – ramane in aer. La fel si alta, cam la fel de spinoasa. Cui foloseste de fapt acest program, in cadrul caruia dobanzile (si deci, ratele) nu sunt deloc cu mult mai mici decat cele existente acum pe piata? Lor, cu siguranta nu le dauneaza.