Provincia catre Bucuresti: Banii si faima nu sunt totul

Otelul Galati este oficial campioana Romaniei la fotbal editia 2010-2011, dupa ce Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a decis asupra meciului cu Pandurii Targu Jiu.

Pentru a patra oara la rand, o echipa din provincie castiga campionatul. Celelalte trei titluri au fost obtinute de CFR Cluj (2008 si 2010) si Unirea Urziceni (2009). Ardelenii sunt performerii acestei perioade, cu inca trei Cupe ale Romaniei si doua Supercupe.

Reusitele acestor grupari contureaza o adevarata [url=https://www.dailybusiness.ro/stiri-companii/lectia-fotbalului-pentru-mediul-de-business-cum-poti-fi-campion-cu-bani-putini-62497/]lectie de business[/url], demonstrand ca succesul nu tine cont intotdeauna de forta brandului. Care sa fie secretul?

La CFR Cluj explicatia succesului tine (si) de bani. Alb-visiniii au avut in toti acesti ani bugete considerabile, printre cele mai mari din Liga I. Dar, nu trebuie uitat: finantatorul Arpad Paszkany detine, conform topului Forbes, o avere mult mai mica decat competitori ca Ioan Niculae (Astra Ploiesti), George Becali (Steaua), George Copos (Rapid), Adrian Porumboiu (FC Vaslui), Nicolae Badea (Dinamo). Asadar in Gruia, exista un interes mai mare decat prin alte parti.

Iar conducerea clubului a cheltuit cu folos acesti bani. Stadionul Constantin Radulescu a fost modernizat, astfel incat sa poata gazdui meciuri de Liga Campionilor, lotul a fost imbunatatit incontinuu, in special cu fotbalisti din strainatate, de ce sa n-o spunem, nefamiliarizati cu „blaturile” de la noi.

Unirea Urziceni si Otelul Galati au beneficiat de bugete mai modeste, dar au compensat prin profesionalism. Cei doi antrenori, Dan Petrescu si Dorinel Munteanu, ambii avand in spate cariere-exemplu ca fotbalisti, au stiut „sa scoata untul” din jucatori destul de slab cotati pe piata transferurilor. In termeni de business, au realizat maxim de profitabilitate cu forta de munca ieftina.

Probabil va ramane in istorie discursul scurt tinut de Dan Petrescu in vestiarul Unirii, inaintea meciului decisiv cu Dinamo: „Au spus despre voi ca sunteti o echipa de ratati. Intrati pe teren si aratati-le cine sunteti”.

La triumful provinciei au contribuit insa, din plin, si „tarele Bucurestiului”. Din gloria celor trei cluburi mari ale Capitalei a ramas numai vorbaria.

Cea mai mediatizata echipa a momentului („nicio stire fara Steaua”) a ajuns un amestec de grandomanie si mediocritate. Un patron, Gigi Becali, care se lauda toata ziua si schimba antrenorii ca pe camasi, jucatori adusi cu mare pompa, anuntati ca super-vedete, dar incapabili sa construiasca o faza, plus o presa gata sa transmita orice stranut din Ghencea. Atat a mai ramas din Steaua de altadata, care castiga campionatele unul dupa altul.

Rapid traieste mai mult in inimile suporterilor mandri de iubirea lor „fara sfarsit”, care va implini luna viitoare 88 de ani. In rest, patronul George Copos se tot vaita ca nu are bani, iar fotbalistii abia asteapta motive sa fuga de la antrenamente si sa se adreseze justitiei ca nu au primit salariile la timp. Asta cand nu se incaiera de-a dreptul cu antrenorii intre doua meciuri jucate unul „la ambitie”, altul in dorul lelii, conform cu farmecul Giulestiului.

O alta „amintire”: Dinamo, clubul cu mai multi finantatori (Nicolae Badea, Cristi Borcea, Vasile Turcu etc). Unii vin, altii pleaca. Jucatorii se remarca mai mult prin barurile de noapte decat pe teren si ofera ca stiri aventurile amoroase si problemele cu politia in loc de driblinguri si suturi. Spectatorii au preluat lehamitea de pe gazon si vin la meci in numar din ce in ce mai mic.

Ca in fabula, de patru ani, „furnicile” din provincie servesc o lectie dura „greierilor” bucuresteni: in sport, in business, in viata, elementul uman poate fi mai puternic decat banii si faima.