Puff, puff pe Valea Vaserului

Sa gonesti pe drumurile Maramuresului, mai repede decat o poate face trenul pe care vrei sa-l prinzi, te aprinde precum hora copiilor care se leaga in fata garii CFF (Cale Ferata Forestiera), dar ai timp sa-ti revii pentru ca, in mod exceptional, trenul pleaca la ora 9, in loc de ora 8.30. [img=288] Dansuri populare in fata garii CFF[/img]

Locomotiva se numeste „Elvetia”, precum tara de unde vine operatorul trenului, dar vei fi nevoit sa o tradezi pentru ca are un traseu scurt si vei lua trenul de la ora 10.00, „Cozia I”. Pentru traseul lung, adica aproximativ 35 km in trei ore si jumatate dus si tot atat sa te intorci iti rezervi intreaga zi, pentru ca nu ajungi in fiecare saptamana la „Mocanita”. [img=291] In apropierea stancilor[/img]

Pentru lungul drum prin munte, locomotiva, care se invaluie in aburi, isi face curaj cu un vagon incarcat cu lemne – combustibil, iar turistii cu palinca sau bere. Romanii beau pentru a se inveseli, nemtii si polonezii, probabil, pentru a se incalzi, iar francezii din nu se stie ce motiv.

Prima statie e total neasteptata, pentru ca nici nu ai plecat bine si trenul se opreste, dar mecanicii au ritualul lor si nimic nu-i impiedica sa-si savureze cafeluta. Aproape de stanci, dand la o parte crengile care te lovesc sau privind raul pe langa care trenul curge tangential, ai nevoie de spatiu pe cardul aparatului pentru cel putin 400 de fotografii si de acumulator pentru o zi ca de sedinta foto cu manechine. [img=290] Intrarea in tunel[/img]

Te simti ca in filmul The General, iar mecanicul este Bustern Keaton, cand in tren, cand pe langa tren, adunand lemnele pierdute din vagon.
Urmatorul popas il cere locomotiva pentru racirea motorului, care nu se mai face cu galeata, ci printr-un furtun care inghite apa in timp ce mecanicul satura motorul cu lemne.
Majoritatea trenuletelor sunt mixte, cu vagoane de marfa si de personal. Afacerea pe liniile inguste este astfel sustinuta de turistii care platesc 40 lei pentru traseul pana la Faina, capatul liniei pentru vizitatori, si prin transportul bustenilor taiati din padure.[img=289] Incarcarea bustenilor[/img]

Dupa inundatiile din 2008, care au distrus aproximativ 60% din calea ferata, costurile reparatiei s-au ridicat la 8 milioane de euro, care s-au strans cu ajutorul firmelor private, creditelor, donatiilor. Din anul 2000 organizatia non-profit „Hilfe fur die Wassertalbahn” („Ajutor pentru Calea Ferata Forestiera de pe Valea Vaserului”) cu sediul in Berna s-a dedicat Caii Ferate Forestiere din Viseu de Sus.
Din ce traiesc oamenii in zona Maramuresului, nu te mai intrebi pentru ca se vede cu ochiul liber: exploatarea si prelucrarea lemnului, turism, constructii, prelucrarea marmurei, brutarii, prelucrarea carnii si a laptelui.