Recuperari creante. Somatia de plata

Procedura somatiei de plata este o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, de solutionare a cererilor prin care se solicita obligarea debitorului la plata unei sume de bani, in masura in care sunt indeplinite anumite conditii si are ca obiect obtinerea titlului executoriu intr-un cadru procesual caracterizat prin celeritate.

Aceasta procedura este cea mai simpla si mai uzuala procedura ce s-a elaborat ca urmare a necesitatii simplificarii procedurii de recuperare a creantelor de la debitori, legiuitorul dorind sa puna la dispozitia creditorului o actiune prin care acesta sa-si poata valorifica dreptul de creanta intr-un timp scurt si fara parcurgerea altor etape, care sunt necesare pe calea dreptului comun. Aceasta este aplicabila in fata instantelor judecatoresti si  este menita sa permita creditorului unei obligatii care consta in plata unei sume de bani, sa obtina rapid un titlu executoriu, fara insa ca, astfel, sa fie nesocotite drepturile debitorului.

Legiferarea acestei noi proceduri speciale, prealabile si neobligatorii, reliefeaza interesul legiuitorului pentru intregirea cadrului legislativ cu o procedura care sa asigure creditorilor posibilitatea obtinerii titlului executoriu in conditii de celeritate si cu un efort financiar mai redus. Astfel, prin reglementarile aduse de Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, aprobata cu modificari si completari prin Legea 295/2002, iar ulterior modificata prin Ordonanta de urgenta nr. 142/2002, Ordonanta de urgenta nr. 58/2003 si Legea nr. 195/2004, s-a urmarit inlocuirea procedurii de drept comun privind recuperarea createlor certe, lichide si exigibile, printr-o procedura mult simplificata.

Creanta este certa atunci cand are o existenta neindoielnica, in sensul ca asupra ei nu s-a conturat un litigiu. Certitudinea creantei reprezinta o conditie pentru promovarea urmatoarelor demersuri procedurale: formularea unei cereri de executare silita a creantei; aplicarea compensatiei legale; promovarea de catre creditor atat a actiunii oblice, cat si a actiunii pauliene.

Creanta este lichida atunci cand aceasta are un cuantum precis determinat. Sunt lichide creantele ce au ca obiect o suma de bani determinata sau o cantitate de bunuri generice determinata. Nu pot fi calificate lichide creantele al caror cuantum urmeaza a fi stabilit pe calea justitiei, precum dreptul la despagubiri pentru repararea unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, dreptul la intretinere etc. Asemenea creante devin lichide si pot fi caracterizate ca atare numai din momentul ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin care au fost stabilite. Caracterul lichid al creantei este o cerinta indispensabila pentru a deveni operanta compensatia legala, ca si pentru promovarea de catre creditor a unei actiuni oblice sau a unei actiuni pauliene.

Creanta exigibila reprezinta creanta cu scadenta implinita, deci a carei executare, la nevoie chiar silita, poate fi ceruta de catre creditor. Exigibilitatea creantei difera dupa cum aceasta este pura si simpla sau afectata de modalitati. Astfel, in cazul obligatiilor pure si simple, creanta devine exigibila chiar din momentul nasterii raportului juridic obligational. In cazul obligatiilor afectate de un termen suspensiv, creanta devine exigibila numai din momentul implinirii acelui termen. Instanta judecatoreasca poate suspenda exigibilitatea unei creante acordand termen de gratie debitorului. Caracterul exigibil al unei creante inceteaza prin plata liberatorie a acesteia, precum si prin efectul prescriptiei extinctive.

Cererea privind somatia de plata se depune la instanta competenta sa judece fondul cauzei in prima instanta. Exista trei conditii de admisibilitate a somatiei de plata, respectiv existenta unui inscris care sa ateste drepturi si obligatii pecuniare asumate, existenta unei creante certe, lichide si exigibile, iar mijloacele de proba prin care s-ar putea face dovada creantei pretinse de creditor sunt numai inscrisurile.

In cazul cand debitorul este nemultumit de solutia instanei, poate introduce o actiune in anulare a ordonantei, in termen de 10 zile de la data inmânarii sau comunicarii acesteia. Aceasta se solutioneaza de instanta competenta sa judece fondul pricinii potrivit art. 8 alin 4 si alin 5 din OG 5/2001. In situatia in care actiunea a fost respinsa, hotararea pronuntata devine irevocabila si poate fi investita cu formula executorie, astfel investita ordonanta devine titlu executoriu, care se elibereaza creditorului, totodata se comunica si debitorului.