Responsabilitate: schimbare, rasplata si valoare

Michel Gerber spunea ca „afacerea noastra este doar o reflexie distincta a felului cum suntem: daca vrem ca afacerea proprie sa se schimbe si sa avem succes, este necesar ca prorietarul afacerii sa se schimbe”. La fel si viata noastra.

Daca schimbarea este ceea ce ne desparte de rezultatele pe care le dorim, cum se face schimbarea? Multimilionarul Bob Andrews, intr-un discurs tinut in Ungaria in 2006, spunea ca sunt trei etape catre schimbare:

1. sa devin responsabil ca trebuie sa ma schimb;
2. sa fac un inventar a ceea ce trebuie schimbat;
3. sa actionez in sensul schimbarii, adica sa schimb un obicei cu un alt obicei (de regula se realizeza dupa 21 de zile).

Iata cum responsabilitatea este primul pas catre schimbare. Dar ce inseamna ea? In DEX scrie ca responsabilitatea este „obligatia de a face, de a raspunde, de a da socoteala, de a accepta si suporta consecintele” si este sinonima cu raspunderea. Oare este corect?

Copiii, daca fac o boacana, dau vina pe vant, ploaie, pe „nu stiu”, pe altii, in general. Este normal la varsta lor. Un om matur poate sa mai dea vina pe altii pentru ceea ce i se intampla? O reclama la autoturismele Volkswagen spunea ca: „in viata sunt doua categorii de oameni: soferi si pasageri”. Adica persoane care conduc si persoane care se lasa conduse de altii.

Deci responsabilitatea este o DECIZIE si o masura a MATURITATII fiecaruia. Poate fi o obligatie, daca este, in primul rand, o decizie?

Sigur, legea presupune ca sunt responsabil: nu pot face acte reprobabile, ilegale fara sa-mi asum raspunderea lor. Dar a fi soferul, trebuie sa-mi asum, sa decid sa fiu responsabil. Deci este o OBLIGATIE daca actiunea vine din exterior catre interior si o DECIZIE cand actiunea vine din interior catre exterior. Din pacate, ne-am obisnuit cu prima actiune. Este momentul de a ne gandi si la cealalta posibilitate.

Care este rasplata responsabilitatii?

– o viata proprie mai buna;
– un oras mai curat;
– copii mai ingrijiti, ascultati, neabandonati;
– mai putine atacuri vasculare, mai putine victime ale accidentelor;
– colegi, vecini, parinti, copiii, soferi, vanzatori, calatori, adica OAMENI mai buni;
– ….

Care este valoarea responsabilitatii?

Iata un exemplu pe care l-am gasit citind una din cartile lui Burke Hedge:

Un tip pe nume Tim, avea 5 frati si surori. La 11 ani, tatal lui moare intr-un accident de automobil. Dupa ce a terminat facultatea, Tim s-a trezit intr-o gasca de derbedei petrecareti si a inceput sa vanda cocaina. In 1979 a fost arestat si condamnat la 8 ani de puscarie. Aici decide sa se schimbe: in loc sa dea vina catre exterior, decide ca schimbarea trebuie sa se intample in interiorul sau si-si asuma intreaga vina pentru actiunile sale.

A inceput sa citeasca si sa scrie. Dotat cu simtul umorului, organizeaza spectacole in inchisoare. Dupa finalizarea pedepsei, se angajeaza la o agentie de publicitate si sustine spectacole in cluburile de comedie de noapte. Aceste reprezentatii atrag atentia unor directori de la Disney si i se propune, de mai multe ori, un rol intr-un serial de comedie. Refuza de fiecare data, insa, asumandu-si responsabilitatea pentru cariera sa, propune un show comic despre cum sa repari prin casa. De aici si pana la afirmare ca actor recunoscut de catre Hollywood este doar un pas. Numele lui este Tim Allen si a jucat, printre alte filme, in seria de succes „Mos Craciun”.

Acesta este numai un exemplu a modului cum asumarea responsabilitatii aduce valoare propriei vieti.

Raportat la asumarea responsabilitatii, cele scrise pana aici au un scop: numarul mare de falimente ale intreprinzatorilor din Romania. Este mai usoara o retragere (faliment) in perioada de criza decat o lupta cu criza?

Eu cred cu tarie ca cei ce vor avea de castigat sunt ultimii: ei vor da valoare propriei vieti si afacerilor pe care le detin, deoarece victoriile se obtin pe scena, nu in sala.

Respect,

Andrei!