Romania grevelor si Romania mortii

Pentru omul care munceste si vrea mai multi bani decat castiga, exista doua Romanii.

In prima Romanie, solutia este sa faci greva. Nu conteaza cat de mult si cat de performant ai muncit pana atunci. Te aliezi cu ceilalti angajati, te opresti din lucru si ameninti ca nu vei relua activitatea decat atunci cand ti se va mari salariul. Aceasta este Romania bugetarilor.

A doua Romanie este Romania Ralucai Stroescu si a lui Alexandru Miristea. Romania companiilor private, unde termenul „greva” aproape ca nu exista in vorbirea curenta. Aici „se joaca” pe alte mize, pentru ca alaturi de bani, mai intra in calcul si un alt tip de castig.

Cand te muti de la o firma privata la alta, ii spui noului angajator cati bani vrei sa primesti, dar si de ce consideri ca meriti acesti bani. Oferta candidatului la job cuprinde nu doar functiile pe care le-a ocupat anterior, ci si ce a realizat el in acele functii.

Putem spune ca in cariera unui angajat din sistemul privat, fiecare minut conteaza, pentru ca fiecare minut poate aduce o reusita sau un esec, o bila alba sau una neagra in CV.

Pentru oameni ambitiosi ca Raluca Stroescu sau Alexandru Miristea, cele 1.440 de minute ale unei zile sunt prea putine. Daca ar mai fi in viata, li s-ar potrivi expresia „n-au timp nici sa moara”. Cu atat mai putin sa faca greve.