Sa ne lasam invadati de lacuste?

Deschid astazi un jurnal sper interesant, care sa va capteze atentia inca de la primele articole;

Analiza si mai putin informatia as vrea sa fie dominanta articolelor din acesta coloana.

Ne aflam in epoca informatiei in timp real si ne pierdem incet incet rabdarea de a sta si a intelege cauzele a ceea ce se intampla.

O sa incerc sa ma ocup de teme economice la moda , pe care o sa le urmarim in evolutia lor in timp dar si din punctul de vedere al dezbaterii lor in cercurile interesate.

As incepe cu o prima tema, care desi pare departata de contextul romanesc la prima vedere, in realitate este mai aproape decat am crede.

Patriotismul economic este un subiect la moda in mediile de afaceri, pe care am inceput sa-l urmaresc atent intrucat este plin de paradoxuri in special cand incerci sa intelegi calea urmata de Romania.

As defini ca o forma de patriotism economic orice forma de a devia de la regulile pietii motivata de nevoia declarata sau mai degraba aclamata a protejarii intereselor economice strategice ale unei tari .

De cele mai multe ori este vorba de o combinatie de interese economice si politice in care ultimele par sa primeze.

De ce am ales aceasta tema de discutie ?

Simplu, pentru ca generatia mea de economisti a fost educata in scoala si dupa, ca solutia la problemele economiei romanesti este piata si mecanismele ei, „mana invizibila” a pietii.

In ultimii ani observ tot mai multe exemple, care par sa contrazica aceasta teorie foarte mult folosita in Romania anilor ’90.

Pentru astazi m-am oprit asupra unui exemplu din Germania: dezbaterile pe tema fondurilor de investitii straine si in special fondurile de investitii create de guvernele unor tari bogate in petrol.

Tema in discutie este moralitatea unor astfel de vehicule financiare, ele fiind privite mai degraba ca lacuste care mananca activele financiare ale unui stat.

De regula fondurile de investitii au criterii de performanta mult mai dure decat un actionar obisnuit si in multe cazuri ele au ajutat companii mari sa-si rezolve ineficientele.

Ca sa ramanem la Germania, Deutsche Telekom a fost ajutat sa se restructureze, in urma intrarii fondului de investitii Blackstone.

Si mai mari emotii au inceput sa creeze asa numitele fonduri suverane, create de guvernele unor tari precum China, Singapore, tarile din golful Persic.

Acestea doresc sa-si plaseze enormele resurse financiare, obtinute in special din petrol dar si pe fondul unei cresteri economice galopante, in alte domenii, pentru o diversificare a portofoliului.

Temerile create atat in Uniunea Europeana dar si in Statele Unite sunt legate de o posibila schimbare de atitudine a acestor fonduri. Ele s-ar putea transforma din investitori pasivi, in investitori activi care ar putea urmari interesele geo strategice ale statelor pe care le reprezinta.

Uniunea Europeana si in special Germania dar si Statele Unite incearca sa limiteze accesul acestor fonduri in cadrul companiilor considerate strategice.

Revenind acasa, problema care se ridica este in ce masura pentru Romania, o tara care are nevoie de investitii masive, o astfel de strategie ar avea sens.

Sunt mai multe aspecte pe care ar trebui sa le analizam:

* Piata de capital imatura, lichiditatea scazuta a bursei de valori, ne face neinteresanti pentru astfel de investitori
* Nu avem inca prea multe companii strategice listate la bursa de valori. Marile listari se lasa inca asteptate ;
* Companiile din domenii strategice gen resurse naturale , distributie de gaze, au fost „privatizate”. Ghilimelele se refera la faptul ca investitorii, care au achizitionat aceste companii romanesti, sunt companii cu o puternica prezenta a statului in cadrul actionariatului sau chiar controlate de stat. Este si asta o chestie originala a Romaniei;
* Proiectele de infrastructura sunt o zona care are nevoie mare de finantare. Nu stiu insa in ce masura rentabilitatea unor astfel de proiecte este atractiva pentru fondurile suverane;
* In mod indirect ne aliniem la directia din UE, care este mai degraba reticenta fata de acesti invesitori, prin actionariatul care controleaza domenii strategice ale economiei nationale;
* Poate va mai aduceti aminte de proiectul guvernului de a crea o companie nationala energetica. Nu stiu in ce masura acest proiect mai este de actualitate, dar probabil ca aceasta companie, ar fi putut reprezenta o tinta interesanta pentru un investitor strain;

Va invit sa comentam impreuna, care ar putea fi strategia Romaniei pentru a beneficia fie si de o mica parte din imensele resurse financiare (de ordinul sutelor de miliarde de dolari) ale fondurilor suverane.